Cristian Fara

Lucruri

Sunt lucruri
care pot să te doară atât
încât să nu mai simți nimic

soarele devine alb
umbrele se sting ușor
iar vântul alunecă doar
ca o respirație de înger

cuvintele se rostesc singure
le poți citi din priviri
ca pe niște amintiri
foarte vechi
despre care ai știut
întotdeauna
că sunt false

nici nu mai cauți,
știi,
că ți-ai uitat lacrimile
în același loc,
în care te trezesti
dimineața

pașii
sunt doar o poveste
pe care o continui
fără sens
doar pentru că
nu au adormit încă copii

singura acțiune
de care ești conștient
este respirația
chiar dacă pare că
nu intră și nu iese nimic

sunt lucruri
care pot să te doară atât
încât să nu mai simți nimic

Lucruri Sunt lucruri

Acolo

Între treptele iubirilor noastre
Emisferice ca aripile ultimului înger
Aplecat peste noi îmbrățișați
În jurul gândurilor noastre singure…

Un loc gol, pe care
Nu l-am simțit niciodată
Se repetă bizar și regulat
Ca într-o oglindire nesfârșită
A zeului nostru îndepărtat
De pasiunea ascunsă în noi
Ca o icoană
Pe zidul unei închisori

Desculți și mirați
Pe malul prea lung al sorții
Nu ne vom opri niciodată
Să ne ridicăm pe vârfuri
Între treptele iubirilor noastre
Atingând uneori cu un vis
Aripile ultimului înger din noi.