Cucos Constantin

Pe scurt, ce înseamnă să fii un profesor reflexiv? Să meditezi înainte, în timpul și după acțiunea didactică, luând în considerare modurile în care persoana ta (setul de convingeri, epistemologia personală, experiențele procesate, capacitatea de distanțare și situare obiectivă etc.) și contextul produc și susțin învățarea; să evaluezi permanent ce ai făcut până la un anumit pas și să previzionezi ce ai de întreprins în perspectivă; să gestionezi „capitalul” profesional pe direcțiile continuitate/discontinuitate, experiența trecută/provocarea prezentă, experiența ta/a altora; să procesezi la nivel meta-cognitiv experiențele proprii sau pe cele ale colegilor în materie de predare (luând, eventual, ca motto un îndemn al lui John Dewey, conform căruia „nu învățăm (numai) din experiență, ci (și) din reflecția asupra experienței”) etc.

„Profesorul reflexiv” – o conduită dezirabilă pentru un autentic educator - Orice profesie, pe direcție vocațională, trebuie să se așeze pe o serie abilități sau dispoziții ce se cer a fi antrenate și probate. Nu poți...

Bunicii, prin chiar comportamentul lor, aduc un parfum aparte, vin în prezent cu timpul lor, sunt, de multe ori, „retrograzi” și „învechiți”, poartă vestimentație demodată cm au apucat ei (costumul din „lada de zestre”, rochiile de la „pension” etc.), prezentifică un trecut comportamental și stilistic, sunt actori importanți ai interferențelor sau juxtapunerilor culturale în sânul aceleași familii sau comunități, devin dovada vie că lumea nu începe și nu se sfârșește cu noi.
Bunicii aruncă o altă lumină asupra istoriei recente, aduc un cumul evenimențial pe care îl invocă într-o formulă experimentată, amintită, re-trăită. Sunt promotorii unei istorii orale cu o altă priză a realității. Ei dețin antecedentul pe care părinții îl cunosc doar mediat. Crâmpeie din trecut (actualizate fragmentar, abstract, chiar tâmp la școală) dobândesc o nouă dimensiune în evocările lor: una este războiul trăit și povestit de ei, și altceva e reflectarea lui în manualul de istorie; una e evocarea de către ei a deceniilor „epocii de aur”, și alta e ce se arată la televizor.
În anumite circumstanțe, bunicii pot juca rolul de reazeme sau instanțe suplimentare pentru mărturisire, confesare, îndrumare. Când relația cu părinții intră în criză, apelul la bunici devine un complement vindecător, o instanță supra-ordonată, mediatoare, cu o altă autoritate și credibilitate axiologică. Niște bunici experimentați, inteligenți și înțelepți, vor exploata acest avantaj spre binele nepoților și al copiilor lor. Nu e vorba nicidecum de un „complot”, de o opoziție „pe față” în raport cu părinții copiilor, ci de o resursă ce poate întări sau întregi creuzetul paideic familial.

Rolul bunicilor în educația nepoților - Când ne referim la factorii educației, invocăm, firesc, familia – gândindu-ne, desigur, la părinți -, ca fiind una dintre instanțele paideice de primă importanță responsabile de...

Sociabilitatea, spiritul colaborativ, omenitatea, atenția față de celălalt și grupul din care faci parte, ca premise pentru activismul civic, pot fi dezvoltate inclusiv prin strategiile și metodele de predare, nu numai prin conținuturile școlare care se transmit elevilor. De asemenea, o mare contribuție poate veni dinspre activitățile extra-curriculare, nonformale, născute sau diriguite de școală ori în parteneriat cu alți agenți sau entități comunitare. Cultura și conduitele civice se dezvoltă în acțiune, și nu la modul abstract, prin teoria ce se poate preda la un moment dat. Ar fi bine ca școala să dezvolte cât mai multe activități de exersare a responsabilității față de semeni prin punerea în situație, prin asumarea efectivă a unor răspunderi, prin ajutorare, implicare, participare, empatizare cu oameni, cu situații, cu probleme. În acest fel, școala poate deveni un „laborator” societal de pregătire a tânărului pentru o bună și responsabilă lucrare a acestuia pentru binele cetății.

CULTURĂ DIGITALĂ, REFLEXIVITATE, RESPONSABILITATE - Competențele și cultura digitală vizează nu numai dobândirea unor cunoștințe sau abilități de a utiliza device-uri, programe, rețele virtuale de socializare etc. ci, mai ales,...

Educația reprezintă, simplificând lucrurile, o operă de introducere a persoanei în cultură – cea specifică mediului concret din care aceasta face parte, dar și a valorilor culturale ale trecutului și prezentului umanității. Universalizarea ființei nu se poate face decât începând cu și valorificând referințele bazale, imediate, naturale, proxime, specifice mediului de proveniență. După care, se merge mai departe – extensiv, corelat, integrativ – spre interogarea altor zări valorice.

APOSTOLATUL EDUCAȚIONAL - PRIN ȘCOALĂ ȘI BISERICĂ - Se știe că o preocupare a sistemelor educaționale contemporane constă în garantarea, asigurarea și concretizarea unui atașament identitar prin ralierea grupului de apartenență la un...

Mulțumiri și reverență colegilor de la FĂCLIA, Chișinău, pentru publicarea unei mărturii a unui pedagog către alt pedagog, români, deopotrivă, chiar dacă, deocamdată, locuiesc în țări separate...

Un cuvânt aparte de mulțumire aducem scriitorului Grigore Cirnat-Grigorescu și colegilor Domniei sale.