Subconstientul Charlie

Poliția Română confirmă în anul 1921 în România existența telepatiei respectiv reușita experiențelor de telepatie:
||autor Liviu Filimon,Știința Hipnozei,Ediția a doua,Sugestie Hipnozică,Spiritism hipnozic,Telepatie Hipnozică,Editura Didactică și Științifică,Bacău 2016,pagina 43||

"Si n-am citit oare în ,,Buletinul Bibliografic al Institului de cercetări psihice’’, anul l, nr. 1, decembrie 1921, următorul proces-verbal oficial al unei autorități româneşti, care, în loc de a interzice experiențele de telepatie, fachirism, hipnotism, din contra, le aprobă în mod vădit, după cm rezultă din acest ,,Proces - Verbal” ,,Astăzi 21 iunie anul 1921. ,,Subsemnații, Lt.-Colonel Olteanu, prefectul poliției Craiova si G. Tescoveanu, directorul prefecturii poliției – asistați de d-nii Colonel Camil Olteanu, prefectul județului Dolj ; I. B. Georgescu, preşedintele comisiei interimare a oraşului; I. Th. Bădescu, inspector de poliție; Marinescu, jude instructor pe lângă trib. Dolj; d. Stoenescu, decanul baroului avocațiilor din Dolj ; d-nii doctori Martin Hrisch şi Georoceanu, din Craiova, cm şi alte persoane oficiale, întrunindu-se la prefectura poliției, în fața întregului personal, am luat parte în şedința privată ținută de d-l prof. Eug. De Gyn şi am constatat că experiențele sale, atît cele de telepatie, cît şi cele de fachirism şi hipnotism, au avut un succes desăvârşit. ,,D-l Eug. De Gyn s-a remarcat şi în descoperirea unor cruci de morminte ce fuseseră furate şi erau depozitate în o magazie a cimitirului protestant. D-l Gyn, deşi străin de oraş şi ca atare necunoscător al străzilor, a condus singur trăsura la cimitir. Drept care am dresat prezentul proces-verbal, în dublu exemplar, din care unul s-a oprit în arhiva acestei prefecturi, iar altul s-a dat d-lui profesor Eugene de Gyn“."

Redau în continuare comunicarea integrală a academicianului Gheorghe Marinescu din care am extras textul de mai sus unde puteți vedea ce se întâmpla în lume și în România înainte cât și după moartea lui Mihai Eminescu în acest domeniu:hipnoză și telepatie:

V.6.GH. MARINESCU – DESPRE HIPNOTISMUL MEDICO-LEGAL

(3). Capitala ţării şi alte oraşe mari sunt vizitate periodic de nişte oaspeţi nedoriţi care poartă titlul pompos de ,,doctori în ştiinţele oculte. Aceşti ocultişti dau reprezentaţii de magnetism animal, de sugestie mintală, de telepatie cu sau fară contact şi descoperă crime simulate. După ce au căpătat încrederea asistenţilor în cercuri restrânse şi asigurându-se de bunăvoinţa presei , aceste exchibiţii sunt oferite unui public mai numeros şi îi vedem producându – se la Ateneu, la Teatrul Lyric, etc. Afluența publicului e mare la aceste reprezentaţii nesănătoase. Doctorul de ştiinţe oculte apare precedat de reclama făcută. Un juriu se numeşte spre a-i controla experienţele, un juriu compus întotdeauna din oameni nepregătiţi pentru cercetări de psihologie normală şi patologică. Experienţa începe, curiozitatea mare de la început, ajunge la paroxism când ,, doctorul” fascinează sau hipnotizează persoane din public sau aduse întradins de dînsul. Nevrozaţii sunt neliniştiţi, crimele fictive sunt descoperite, telepatia e demonstrată, aplauze entuziaste răsplătesc pe magnetizator care pleacă cu buzunarele pline, jubilînd de succese datorate naivităţii publicului, nepregătirii comisiei de control, pasivităţii autorităţilor administrative şi deseori indiferenţei cu care autorităţile sanitare privesc aceste reprezentații. Este de datoria mea, în calitate de profesor de neurologie, care a studiat ani întregi chestia hipnotismului, în toate fazele sale, şi fost elev al lui Charcot, care a reabilitat hipnotismul, de a protesta în contra acestor ,,doctori în ştiinţe oculte”- căci asemenea ştiinţe nu există, ştiinţa fiind lumină şi adevăr- de a denunţa pe aceşti ocultişti care maschează adevărul, care propagă curente nesănătoase, întreţinînd un spirit de obscurantism. De aceea am crezut că e nimerit să aduc chestia în sînul Academiei Romîne, căci, tot în o Academie, aceea de ştiinţe din Paris, Charcot a avut curajul să se ocupe de hipnotism, care devenise apanajul diletanţilor, credulilor şi şarlatanilor şi tot în academiile din Paris s-a dezbătut altă dată cm se va vedea, chestia magnetismului animal.
La congresul din Paris (1900), secţia de medicină legală, Dupre şi Rocher au susţinut că practica hipnotismului, chiar în mîinile unui medic competent, să nu mai vorbim în mâinile unui ignorant, poate să aibă urmări de ordin patologic destul de variate, unele imediate, alte mai depărtate; unele uşoare şi trecătoare, altele serioase şi tenace. Aceste accidente psihopatice, provenite din cauza experienţelor nesocotite cu hipnotismul, sunt de trei feluri: isteric, neurasthenic şi vesanic. Accidentele isterice cuprind diverse manifestări ale nevrozei ( atacuri convulsive, paralizii şi contracturi, crize de somnambulism spontan , etc, a căror cauză a fost hipnotizarea. Accidentele neurastenice sau istero-neurastenice, secundare şedinţelor hipnotice, sunt foarte dese (cefalee, insomnie, astenie neuromuschiulară, abulie, incapacitate de muncă mentală, etc.) Accidentele vesanice sunt acelea care rezultă din tulburarea produsă prin hipnotizare, echilibrului instabil al mentaliţlor degeneraților. Mărind emotivitatea dezechilibraţilor, deşteptând atitudini delirante la debili sau predispuşi, hipnotismul le poate pricinui accidente episodice, care au drept bază comună degenerarea mintală şi drept cauză ocazională zguduirea psihică, datorită magnetismului (stări de obsesie, de anxietate, de abulie, fobii, idei fixe, accese delirante, etc.). Aceste accidente psihopatice se întind în proporţie directă cu repetarea hipnotizării, cu predispoziţia nervoasă a subiectului şi cu publicitatea şedinţelor de hypnotism. Această primă categorie de tulburări datorite hipnotismului rezultă din incompetența hipnotizatorilor fără diplomă, care manipulînd fără socoteală, un agent terapeutic primejdios ale căror urmări nu le cunosc, fac din medicină un exerciţiu nelegal şi aduc clienţilor lor , prin imprudenţă şi uşurină, un prejudiciu de cele mai multe ori inconştient şi involuntar. O a doua categorie de rele datorite hipnotismului rezultă nu din incompetenţă, dar din necinstea hipnotizatorilor, acestea sunt faptele criminale. Hipnotismul a fost în toate timpurile, practicat de către magnetizatori, vindecători, şarlatani, amatori de salon, somnambuli de bâlci sau de cabinet. Toate aceste categorii de hipnotizatori formează o lume cu moralitate suspectă; observarea faptelor vădeşte că un număr oarecare de atentate, fizice sau morale, pot fi săvârşite de către hipnotizatori asupra hipnotizaților. Crima hipnotică, prin excelență, este violul, atentatul la pudoare. Două idei capitale ies în relief din istoricul violului făptuit prin mijlocirea hipnozei: realitatea faptului, stabilit ştiințificeşte prin afacerile Castellan şi Lewy, de pildă; în urmă, extrema raritate a faptului, probată prin puţinele documente medico-legale asupra chestiunii. In afară de atentate fizice, viol şi
atentat la pudoare, mai există atentate morale pe care le comite hipnotizatorul în paguba hipnotizatului, punându-l să facă destăinuiri şi mărturisiri, pe care să le exploateze în urmă. Există, în literatura hipnotismului exemple care stabilesc posibilitatea acestor atentate. Se poate oare sugera - în înţelesul hipnotic al cuvântului – o crimă? D**a răspunde, foarte just, că este posibil să se sugereze la anume indivizi ideea şi săvârşirea unei crime (furt, incendiu, asasinat). Dar, pentru realizarea experienței, e nevoie de mai multe condiţii. Cea dintîi* ca subiectul să mai fi fost adormit, ca sugestibilitatea lui să fi fost cultivată, dezvoltată şi mlădiată de către acelaşi hipnotizator; a doua este ca acţiunea criminală să se reducă la un simplu delict (furt, minciună, etc.) sau la o crimă de laborator. In cele două cazuri (simplu delict sau crimă fictivă) rezistenţa morală a hipnotizatului nu se deşteaptă şi fapta se săvârşeşte. Dimpotrivă, în cazul unei sugestii criminale în toată puterea cuvântului, hipnotizatul rezistă; sugestia prin hipnotism, la crima adevărată, reală, nu e probată. Printre delictele care rezultă din experienţele de hipnotism, făcute de persoane nediplomate, se cuprind încă şi faptele de abuz de încredere, săvârşite de către somnambuli şi hipnotizatori de profesie în paguba clienţilor. Aceste rezultate de altfel nu provin direct decât foarte puţin din practica hipnotismului şi trebuiesc puse pe socoteala debilităţii mentale a clientelei magnetizatorilor şi nu din cauza practicii hipnotismului propriu – zis. De cele mai multe ori, hipnotismul nu are nici o legatură cu punerea în scenă a exploatării clientului; hipnotizarea, când intervine, este practicată de catre un hipnotizator asociat, asupra somnambulei zisă lucidă şi nu asupra clientului, a cărui credulitate este exploatată, în stare de veghe, prin complicitate şi în folosul celor doi şarlatani. Rocher afirmă că interesul social cere, neapărat, ca să se interzică maniera hipnotismului oricărei persoane care nu ar prezenta garanţiile indispensabile de ştiinţă şi de experiență. Pe ce cale să lovim şi cm să reprimăm (reprimînd, prevenim) practicile indivizilor de toate felurile amatori, filantropi sau întreprinzători interesaţi, lipsiţi de titluri, străini de arta de a vindeca şi din această cauză, capabili să facă din hipnotism un agent vătămător pentru sănătatea publică? Rocher crede că aci delictele de urmărit sunt de trei ordine:
1. Delict de exercitarea nelegală a medicinei; 2. Delict de excrocherie; 3. Delict de imprudenţă. El crede ca tribunalul poate totdeauna să lovească pe şarlatanul magnetizator, cu unul din aceste 3 puncte de acuzare. Raportul lui Dupre şi Rocher a dat loc la o discuţie în care au luat parte medici şi jurişti; medici ca Motez, Szigeti, etc. care au semnalat cazuri de moarte consecutivă experienţelor de hipnotism făcute de şarlatani ; juriştii şiau exprimat părerea asupra celei mai bune modalități de a pedepsi pe magnetizatori. Avocatul Demange a dat sfatul să se declare că hipnotismul este un proces terapeutic; cînd faptul va fi bine stabilit, Curtea superioară va avea o bază ca să se pronunţe în ultimă instanță şi să pedepsească pe hipnotizatorii achitaţi aiurea. Secţiunea de medicină legală, drept concluzie a discuţiei, a adoptat următoarea hotârîre: ,, Hipnotismul şi magnetismul sunt nişte adevăraţi agenţi terapeutici, a căror întrebuinţare nesocotită poate poate avea consecinţe grave. ,, Practica hipnotismului trebuieşte rezervată persoanelor care au diplomă de doctor în medicină. ,, Al Xlll-lea Congres internaţional de medicină (secţia de medicină legală) emite dorinţa ca, în toate ţările, legislaţia să fie amendată sau completată aşa ca să împiedice exerciţiul nelegal al medicinei, sub orişice formă şi sub orişice titlu sub care se ascund practicile de psihoterapie”. La rîndul sau, un hipnologist foarte competent, Schrenck-Notzing, ajunge la concluziile următoare: 1. Crima comisă asupra persoanelor hipnotizate şi aceea săvîrşită cu ajutorul persoanelor hipnotizate (Posthypnose) este aproape exclusiv limitată: a) la delictele sexuale (de ex. cazul Czynski, 1894) ; b) la vătămări corporale făcute din imprundenţa unor persoane hipnotizate (reprezentaţii publice, cultul miracolelor). 2. Sugestia, în stare de veghe, are o importanţă medico-legală care nu este destul de recunoscută, căci : a) ea poate să facă pe nişte persoane cu mintea
normală să mărturisească sub jurămînt fals, însă de bună-credință (cei 18 martori falşi în procesul Berchtold, 1896, influenţa sugestivă a presei) ; b) poate face ca persoane extraordinar de sensibile la sugestie să săvîrşească fapte rele (cazul Sauter, 1899). 3. In general, sugestiile criminale nu prezintă primejdie pentru indivizii normali care au o putere de rezistenţă morală bine dezvoltată ; dimpotrivă sugestia este ascultată cu usurinţa de către copii, psihopaţi, isterici, slabi de minte, şi indivizi cu defecte morale, la care, posibiltatea de a rezista este micşorată prin o slabă dezvoltare a ideilor morale potrivnice sugestiei criminale. 4. La Congresul internațional de hipnotism, care a avut loc la Paris în august 1900, Henri Lemesle şi Th. Julliot s-au ridicat în contra exerciţiului liber terapeutic al hipnotismului, chiar dacă s-ar admite că hipnotismul este o metodă incapabilă de a produce leziuni organice sau psihice. D**a Lemesle si Julliot, producerea stării hipnotice necesită o adevarată pozologie, căci fiecare bolnav este înzestrat cu o sugestibilitate particulară, cu o receptivitate personală ; pe de altă parte, bolnavul care se află în tratament poate să se găsească pe cale de a face tulburări mintale, pe care un tratament nepotrivit le-ar face să izbucnească. In scurt, practica hipnotismului este o ramură a medicinei. Pentru acest motiv, autorii menţioați propun Congresului internațional de hipnotism să se ia următoarea hotărîre: ,,Congresul internaţional de hipnotism, respingînd de altfel asimilarea hipnotismului cu magnetismul, emite dorinţa ca hipnotismul terapeutic să fie supus legii din 30 noiembrie 1892 asupra exerciţiului medicinei”. Iar pentru reprezentaţiile publice de hipnotism şi de magnetism, ar fi locul să se menţină concluziile adoptate de către primul Congres de hipnotism din 1889 şi astfel concepute : ,, Sedinţele publice de hipnotism şi de magnetism trebuiesc interzise de către autorităţile administrative, în numele igienei publice şi a poliţiei sanitare. ” Aşadar, practica magnetismului animal şi şedinţele publice de hipnotism sunt legiferate în ţările din Occident şi chiar în Bulgaria (după informaţiile ce mi-au fost date de către colegul meu, prof. Minovici). ,,Doctorii în ştiinţe oculte”, opriţi de lege să facă experiențe publice în țările lor de origine, emigrează în ţările în care asemenea practici sunt tolerate şi ţara noastră e printre acestea din urmă.
De zeci de ani publicul românesc asistă la aceste reprezentaţii, unde ,,doctorul în ştiinţe oculte” face experienţe, în aparență cu caracter ştiinţific şi-şi dă aerul că posedă proprietăţi misterioase. Publicul naiv şi credul, neştiind că e vorba de fenomene naturale al căror mecanism magnetizatorii se feresc să-l explice, nefiind degeaba ocultişti, rămâne tot aşa de ignorant ca mai înainte. Oameni, pretinşi luminaţi, devin partizani ai magnetismului, ai ocultismului, iar adevarata ştiinţă suferă. Aceasta nu trebuie să ne mire, lupta dintre ştiinţă şi erezie, între minciună şi adevăr, între obscurantism şi lumină, datează de secole. Un Giordano Bruno a fost ars pe rug şi Galileu închis, pentru că au avut curajul să susțină adevăruri ştiinţifice. Dar adevăratul apostol al ştiinței, ca eroul lui Ibsen, e tare fiindcă luptă singur şi în contra tuturor. Este momentul suprem, însă, ca opinia publică să fie luminată, că şarlatanismul să fie demascat, ca practicile publice de hipnotism să fie interzise, iar magnetizatorii, când comit infracții, sa fie pedepsiți. Nu mai e timp de ezitat între Franklin, Lavoisier, Bailly, Faria, Braid, Charcot, Bernheim, etc. şi între masa ,,doctorilor în ştiinţe oculte”, Mesmer şi partizanii lui, care cu ştiinţa şi fară ştiinţă, exploatează naivitatea publicului.
N-am citit oare la pagina a patra a ziarelor, anunțuri concepute în următorul mod : ,,SPIRITISM-MAGIE-HIPNOTISM” ,,Stiinţa de a reuşi în orice întreprindere. Arta de a deveni iubit, stimat, fericit. Vindecarea beţiei, fumatului, lenei, paraliziilor, neuroasteniei şi a tuturor bolilor nervoase prin psihoterapie şi magnetism, telepatia – Fachirismul –Francmasoneria. – Prestidigitatea, etc. etc. Oricine poate învăța ştiinţele oculte câştigând 50-100 lei pe zi prin practicarea lor. Cereți desluşiri la ,,BIROUL PSIHIC”, la Bârlad”. Si tot la pagina a 4-a, la mica publicitate, se citeşte următoarele: ,, Tratați-vă sufletul, căci mai întâi există maladia psihică şi apoi fizică. Prin ajutorul forțelor neurice face miraculoase tămăduiri ca: neurastenia, nevralgia, maladiile inimii, paralizia nervoasă, etc. şi viții ca: patima băutului, fumatului, jocului de cărți şi patima venerei.
,, Ridică moralul, oțeleşte voința, limpezeşte gândirea, redă buna dispoziție si dureroasele amintiri dispar pentru totdeauna în umbra uitării vrăjită de celebrul psihiatru şi magigican, Fanu Bello. In curand în Bucureşti. ”
Si n-am citit oare în ,,Buletinul Bibliografic al Institului de cercetări psihice’’, anul l, nr. 1, decembrie 1921, următorul proces-verbal oficial al unei autorități româneşti, care, în loc de a interzice experiențele de telepatie, fachirism, hipnotism, din contra, le aprobă în mod vădit, după cm rezultă din acest ,,Proces - Verbal” ,,Astăzi 21 iunie anul 1921. ,,Subsemnații, Lt.-Colonel Olteanu, prefectul poliției Craiova si G. Tescoveanu, directorul prefecturii poliției – asistați de d-nii Colonel Camil Olteanu, prefectul județului Dolj ; I. B. Georgescu, preşedintele comisiei interimare a oraşului; I. Th. Bădescu, inspector de poliție; Marinescu, jude instructor pe lângă trib. Dolj; d. Stoenescu, decanul baroului avocațiilor din Dolj ; d-nii doctori Martin Hrisch şi Georoceanu, din Craiova, cm şi alte persoane oficiale, întrunindu-se la prefectura poliției, în fața întregului personal, am luat parte în şedința privată ținută de d-l prof. Eug. De Gyn şi am constatat că experiențele sale, atît cele de telepatie, cît şi cele de fachirism şi hipnotism, au avut un succes desăvârşit. ,,D-l Eug. De Gyn s-a remarcat şi în descoperirea unor cruci de morminte ce fuseseră furate şi erau depozitate în o magazie a cimitirului protestant. D-l Gyn, deşi străin de oraş şi ca atare necunoscător al străzilor, a condus singur trăsura la cimitir. Drept care am dresat prezentul proces-verbal, în dublu exemplar, din care unul s-a oprit în arhiva acestei prefecturi, iar altul s-a dat d-lui profesor Eugene de Gyn“.
Aşadar, la noi în țară există autorități care nu numai că nu împiedică propagarea ştiințelor oculte, dar favorizează pe față impostura şi obscurantismul. Nu este dar de mirare dacă ştiințele oculte vor găsi mulți partizani şi dacă, pe de altă parte, exercițiul ilegal al medicinei va fi practicat pe o scară întinsă. De mult timp lupt în contra acestei stări nenorocite.
Incă în luna mai 1906 am făcut o comunicare: ,,Hipnotismul şi sugestia în fața justiției şi societății” la Soc. română de neurologie şi psihiatrie în care am arătat consecințele dezastruase provocate de şedințele publice de hipnotism. Era de față regretatul nostru coleg Delavracea, pe atunci ministru de justiție, înalți magistrați precum şi avocați; pe de altă parte, în 1899 cand Pickmann, un foarte abil magnetizator, a voit să dea în Bucureşti reprezentații, am intervenit la prof. Petrini-Galati, pe atunci director al serv. sanitar, ca să i se interzică reprezentațiile publice de hipnotism. Prof. Petrini-Galați a numit o comisiune compusă din prof. Obreja, prof. Paulescu şi cu mine, care a redirijat un raport motivat în care denunță pericolul acestor reprezentații şi indică măsurile de luat. Cu toate acestea, reprezentațiile au continuat aproape în fiecare an, de atunci până astăzi, şi rezultatele le cunoaştem noi, specialiştii la care se adresează familia nevrozaților care au avut să sufere din cauza reprezentațiilor de hipnotism. Acum câteva zile, un pretins profesor şi privat docent, Kara-Iki, reluând procedeele cunoscute, după ce a făcut experiențe de magnetism, telepatie, etc. în mic comitet, a voit să dea o reprezentație publică la Liedertafel. Directorul serv. sanitar. prof-Proca, prevenit de mine prin o scrisoare, a intervenit, pe lîngă prefectura poliției Capitalei, ca să oprească această reprezentare. Magnetizatorul însă mai abil, cm sînt toți aceşti ,,profesori în ştiințe oculte” a replicat că el face experiențe nu pe om, ci pe animale, încît a putut da două reprezentații publice, magnetizînd cocoşi şi iepuri, animalele aduse de el şi făcînd câteva experiențe banale de ghicirea gîndurilor, întrebuintînd trucuri de prestidigitatori, şi impresionînd publicul bucureştean iar, spre marea mea mirare, s-au găsit oameni culți care să ia apărarea acestui oculist. Aşteptând legiferarea reprezentațiilor publice la noi în țară şi aplicarea unor măsuri riguroase asupra exercițiului ilegal al medicinei, se pare că serviciul sanitar, ca şi autoritățile administrative vor fi în stare de acum înainte, să pună capăt acestei stări anormale, care nu mai dăinuieşte decît în țările cu desăvîrşire inculte. Serviciul sanitar autorizat de decizia luată în 1899, cand exhibițiile lui Pickmann nu au avut loc, va putea în mod legal, cu ajutorul autorităților respective, opri toate reprezentațiile de magnetism, hipnotism, telepatie, etc., la orice moment. Pe de altă parte, luînd în considerare deciziunile congreselor internaționale de medicină legală şi hipnotism, din Paris, din 1900, credem că serviciul sanitar trebuie să intervină pe lîngă guvern, ca legislația să fie amendată sau complectată în aşa fel, încât să împiedice
exercițiul ilegal al medicinei, sub orice formă şi sub orice titlu s-ar ascunde practicile de psihoterapie. Incă în 1866, după cm am văzut, consiliul sanitar din Roma a interzis reprezentațiile publice de hipnotism, iar consiliul sanitar din Lisabona a adoptat aceeaşi măsură. Am convingerea fermă că exhibițiile de magnetism, din acest an, nu se vor mai repeta de către ,,doctorii în ştiințe oculte”, iar dacă aceştia se consideră ca fiind înzestrați cu o putere supranaturală care le îngăduie să descopere crime, să citească gînduri ascunse, etc., n-au decît să-şi pună serviciile lor la dispoziția autorităților polițieneşti, căci crime rămase nedescoperite există în toate țările, precum şi la noi. In loc ca autoritățile administrative să facă experiențe copilăreşti, ca cele de la Craiova, ar fi mai bine ca aceşti detectivi sui-generis să fie supuşi la probe serioase, făcute în fața unui juriu de oameni de ştiință, care cu siguranță, vor fi în stare să descopere frauda ,,doctorilor în ştiințe oculte”, care induc publicul în eroare. "

"In concluzie, aşa cm rezultă din lectura lucrării academicianului Gh. Marinescu, dezvoltarea ştiinţei hipnozei se înscrie şi ca o cerinţă a protecţiei indiviuale. Spre deosebire de autorii care au elogiat meritele hipnozei în tratarea unor bolnavi, cunoaşterea ştiinţifică a legilor care stau la baza acestui fenomen se înscrie în tabloul obiectivelor protecţiei sociale. In concluzie, Gheorghe Marinescu explică stări miraculoase care nu sunt înțelese de oamenii obişnuiţi. Noi am izbutit să reproducem astfel de minuni asistaţi de subiecţii hipnotizaţi care în stare de somnambulism vedeau, auzeau şi memorau evenimentele miraculoase sugestionate."

https://youtu.be/vghdD0PL1GE?si=_nUIbTahSGnaYt_Y

Mihai Eminescu - Mai am un singur dor (balada rock) Mihai Eminescu - Mai am un singur dor ... intr-o interpretare rock ... Subscribe, vor urma si altele!Versuri:Mai am un singur dor:În liniştea seriiSă mă lăsa...

Puteți citi articolul scris de mine intitulat Eu hotărăsc pedeapsa agresorilor mei I.Societatea în care vreau să trăiesc și legislația acesteia în ziarul Evenimentul:

Eu hotărăsc pedeapsa agresorilor mei I. Societatea în care vreau să trăiesc și legislația acesteia-Cârdei Ciprian Constantin Cârdei Ciprian Constantin, EdituraSubconștientulCharlie