Within with Ines

Aveam în plan să fac o postare despre cm ah, dar câtă atenție dau eu și altor aspecte ale vieții mele, în afară de cea de mamă, despre acest self-care pe care îl cultiv cu grijă zi de zi, mai ceva ca un fermier care cultivă porumbul, despre cm zilele astea am făcut și am dres lucruri care țin și de latura mea profesională, cm am reușit chiar să țin o ședință de mentorat, mamă cm sunt eu șefa la self-awareness.

Doar că de ieri după-amiază, cam așa, Matei a început puseul de trei săptămâni înainte să se facă trei săptămâni și m-a creierit azi-noapte cu trezirile și mârâielile, încât azi nu am putut decât să alăptez până mi-au ajuns sânii... dar, lasă, vă scutesc de imaginile asta cărora n-o să le puteți da undo.

Și apoi literally să fug la Teo's unde, la drept vorbind, nu mai am chef să lucrez nimic, pentru că mi s-a dus toată energia, așa că doar dau scroll pe Facebook și mă prefac că sunt ocupată.

Noroc că am scris cu mult înainte să nasc un articol pentru blogul Compassionate Inquiry Romania despre retraumatizare, pe care vi-l las aici, în comentarii, să vă induc în eroare și să credeți că mai am creier să scriu lucruri deștepte.

Adevărul este că astăzi eu nu mai am creier și nici Cosmin nu prea mai are, dar știți cine are?
Matei. Matei are.

How it started... how it’s going.
Jurnal de sarcină la 41 de ani.

Mai am două luni până nasc și am programul unui bebeluș de două luni.

Trebuie să dorm odată la 90 de minute și să mănânc odată la două ore și aș prefera să-mi exprim nevoile prin plâns, decât prin cuvinte articulate.

Mă monitorizez mai ceva ca o bombă cu ceas, odată la câteva ore am de făcut ceva care nu trebuie să interfereze cu altceva, deci totul este foarte calculat.

Îmi iau glicemia, țin jurnal alimentar și m-am împrietenit cu doamna de la recoltare de la Regina Maria, care acum știe totul despre sarcina mea și eu despre a ei.

Mă ajută să am ghidaj în nutriție de la , să fac yoga prenatală cu .90 și Bowen cu .butnariu.psiholog.