Evenimente in Oradea

Nevaccinarea ucide: un copil sub un an a murit anul trecut de rujeolă. Imunitatea de grup l-ar fi salvat

Cazul unui copil de sub un an decedat de rujeolă readuce în prim-plan riscurile nevaccinării, mai ales pentru cei care nu pot fi imunizați. Deși curentul antivaccinist este vizibil în spațiul public, amploarea lui este mai redusă decât pare: potrivit medicului epidemiolog Adina Budea, doar circa 10% dintre părinți refuză vaccinarea, iar o parte dintre aceștia revin ulterior asupra deciziei.

Un copil prea mic pentru a fi vaccinat a murit anul trecut după ce a contractat rujeola de la o persoană nevaccinată. Cazul, confirmat în Bihor, ilustrează direct consecințele scăderii acoperirii vaccinale și vulnerabilitatea celor care depind de protecția colectivă.

Doctor Adina Budea, medic primar epidemiolog și coordonatoarea programului național de vaccinare în cadrul DSP Bihor, explică faptul că decesul copilului era evitabil în condițiile unei acoperiri vaccinale adecvate.

„Am avut anul trecut un deces din cauza rujeolei. Un copil de sub un an care nu a făcut vaccinul și a avut complicații. La acea vârstă copilul nu era eligibil pentru vaccinarea ROR. Cei din jurul lui nu fuseseră vaccinați. A contractat boala de la o persoană nevaccinată. Dacă cei din jurul lui ar fi fost vaccinați și copilul ar fi fost protejat. Aceasta este imunitatea de grup. Până la vârsta de un an, copiii noștri nu au protecție. Dacă cei din jur nu se vaccinează, la asta se poate ajunge, de aceea este important să atingem acel 95%, pentru a avea imunitate de grup. La fel este și cazul pacienților cu boli cronice. Riscul de a dezvolta complicații severe este foarte mare și se poate ajunge la deces”, a explicat epidemiologul.

România a ajuns în topul european la cazurile de rujeolă și rubeolă, iar cauzele sunt multiple, de la dezinformare până la probleme de acces la vaccin. „Oamenii din comunități vulnerabile sunt expuși, iar dezinformare și neprezentarea la medic pentru vaccinuri, din cauza emigrării, agravează situația. Post pandemie am avut o acoperire mult mai mică, dar în ultimii ani acoperirea vaccinală a crescut foarte mult în Bihor. Am făcut și campanii de informare și educare a părinților. Am participat la Școala Mamei. Chiar în urmă cu două săptămâni, am fost la un curs cu peste 150 de participanți, în care am informat și educat părinții”, a spus Adina Budea.

Nevaccinarea ucide: un copil sub un an a murit anul trecut de rujeolă. Imunitatea de grup l-ar fi salvat - BIHON   Un copil prea mic pentru a fi vaccinat a murit anul trecut după ce a contractat rujeola de la o persoană nevaccinată. Cazul, confirmat în Bihor, ilustrează direct consecințele scăderii acoperirii vaccinale și vulnerabilitatea celor care depind de protecția colectivă. Imunitatea de grup,...

Un articol care chiar îmi place cm a ieșit.

Era trecut de ora 12 noaptea când ciocăniturile timide în ușă ne-au trezit pe toți. Mama și-a pus papucii și a aprins lumina pe hol. Prin vizor se vedea vecina de la etajul doi, îmbrăcată într-un capot alb cu flori vișinii, strângându-și băiețelul de mână. În spatele ei, două fete blonde, cu privirea în pământ.

Fuseseră date afară din casă. Din nou. Soțul venise băut și le alungase „din casa lui”. Nu era prima dată. Dar era prima dată când băteau la ușa noastră. Au stat la noi aproximativ o oră. Apoi s-au întors tiptil în apartamentul lor. Noi am rămas cu ușa întredeschisă, ascultând dacă liniștea se păstrează sau dacă izbucnește din nou furtuna. În seara aceea au avut noroc: el adormise.

Însă privirea fetelor, sfiala, rușinea și umilința au rămas. Ani mai târziu, una dintre ele avea să-mi fie colegă de școală. N-am vorbit niciodată despre noaptea aceea. Ca multe alte episoade asemănătoare, povestea a fost împinsă spre tăcere. Astăzi, tăcerea nu mai este singura reacție posibilă.

Potrivit bilanțului pe anul 2025 al Inspectoratului de Poliție al Județului Bihor, 66 de persoane au fost monitorizate în baza ordinelor de protecție emise conform Legii 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței domestice. În 22 de cazuri au fost dispuse măsuri preventive, inclusiv rețineri pentru 24 de ore. Au existat situații în care agresorii au fost evacuați din locuință, obligați să păstreze distanța sau să poarte dispozitive electronice de supraveghere. Cifrele arată intervenție. Amintirile arată însă cât de lung rămâne drumul ieșirii din violență.

Bihorul și lupta nevăzută împotriva violenței domestice: între ordine de protecție și vieți reconstruite - BIHON Era trecut de ora 12 noaptea când ciocăniturile timide în ușă ne-au trezit pe toți. Mama și-a pus papucii și a aprins lumina pe hol. Prin vizor se vedea vecina de la etajul doi, îmbrăcată într-un capot alb cu flori vișinii, strângându-și băiețelul de mână. În spatele ei, două f...

Confirmarea primelor cazuri de lepră din România, după 44 de ani, a stârnit îngrijorare la nivel național. Deși situația este atent monitorizată de autorități, medicii spun că riscul pentru populația generală rămâne scăzut. Un specialist în boli infecțioase din Oradea, dr. Csep Andrei Nicolae, explică ce înseamnă, în mod real, această boală și dacă Bihorul ar putea fi afectat.

„De când mă știu, noi, aici în Bihor, nu am avut cazuri de lepră”, afirmă dr. Csep Andrei Nicolae, șeful Secției de boli infecțioase de la Spitalul Clinic Județean de Urgență Bihor. Specialistul subliniază că lepra este o boală rară și că, deși este infecțioasă și contagioasă, nu are o rată mare de transmitere.Boala este produsă de Mycobacterium leprae și Mycobacterium lepromatosis și se manifestă cel mai frecvent prin leziuni la nivelul pielii, dar poate afecta și ochii sau tractul respirator. Un aspect important, explică medicul, este perioada foarte lungă de incubație. „Dacă ai venit astăzi în contact cu un pacient care știi că are lepră, nu îți apar simptome peste o săptămână, două sau o lună. Pot să apară după ani de zile. Incubația este foarte lungă”, precizează dr. Csep.

În contextul acestor cazuri, puțini știu că ultima leprozerie funcțională din Europa se află chiar în România, la Tichilești, în județul Tulcea. Sanatoriul, construit la începutul secolului XX și reconstruit în 1928, funcționează și astăzi, însă rolul său este adesea interpretat greșit și contribuie, paradoxal, la frica profundă asociată acestei boli. Leprozeria de la Tichilești este rezultatul unei epoci în care lepra era incurabilă, iar medicina nu dispunea de antibiotice sau de instrumente reale de control al bolii.

În lipsa tratamentului, lepra avea o evoluție lentă, dar devastatoare: afecta nervii periferici, ducea la pierderea sensibilității în mâini și picioare, provoca răni care nu mai erau simțite, suprainfectate repetat, iar în timp apăreau mutilări severe. Degete, membre sau părți ale feței se deteriorau progresiv, nu pentru că „cădeau”, așa cm s-a crezut mult timp, ci pentru că organismul nu mai simțea durerea, iar infecțiile netratate distrugeau țesuturile. Aceste forme avansate, netratate, au creat imaginea „bolii monstruoase”, care a marcat profund memoria colectivă. Tocmai de aceea, soluția statului, la începutul secolului trecut, a fost izolarea pe viață.

O dată internat într-o leprozerie, pacientul nu mai părăsea instituția. Mulți au ajuns la Tichilești tineri și au murit acolo, decenii mai târziu. Percepția că unii pacienți ar fi „moștenit” lepra este, de asemenea, o confuzie. Lepra nu este o boală genetică, însă se poate transmite prin contact foarte apropiat și repetat, pe parcursul mai multor ani, în special în lipsa tratamentului. Copiii care au trăit alături de părinți bolnavi s-au infectat nu prin ereditate, ci prin expunere prelungită, într-o perioadă în care nu exista alternativă medicală. Medicina modernă a schimbat radical această realitate.

Lepra reapare în România. Cât de real este pericolul pentru Oradea? - BIHON Reapariția leprei (boala Hansen) în România, o boală considerată de mulți dispărută din Europa, a readus în prim-plan temeri vechi, alimentate de necunoaștere și de încărcătura istorică a diagnosticului. Cazurile confirmate la Cluj-Napoca au determinat autoritățile sanitare să decl...