Coherent We Space

Am deschis înscrierile la „Recunoaște-ți Unicitatea Profesională” ✨

Simt foarte multă bucurie în timp ce scriu aceste rânduri.

În ultimii ani am întâlnit tot mai multe femei care au crescut enorm în interior, care au investit mult în transformarea lor și care simt că a venit momentul ca tot ceea ce au descoperit despre ele să înceapă să se reflecte mai clar și în viața lor profesională.

Din această realitate s-a născut această experiență ghidată gratuită.

Trainingul va avea loc între 7–11 iunie,
5 zile în care vom lucra împreună pentru a aduce mai multă claritate, coerență și direcție în felul în care creezi, muncești și contribui în lume.

Vom porni de la:
✨ experiența ta de viață
✨ expertiza pe care ai construit-o deja
✨ darurile tale naturale
✨ ritmul tău autentic

…pentru ca ceea ce construiești în următorul capitol profesional să te reprezinte mai profund.

Simt sincer că va fi una dintre cele mai vii și transformatoare experiențe pe care le-am creat până acum și abia aștept să vă întâlnesc pe cele care simțiți chemarea.

Înscrierile sunt acum deschise.

❓Simți să vii alături de noi?

Dacă ai trecut de 30 sau poate chiar de 40 de ani, există șanse mari să îți amintești după-amiezile acelea lungi în care strada sau spațiul din fața blocului devenea terenul de joacă.

Jocul „Țările”. Castelul din piese dărâmat cu mingea. Elasticul întins între două prietene. Frunza. Alergatul până se lăsa seara și vreun bunic striga de la geam că este ora de intrat în casă.

Corpul era mereu în mișcare, iar timpul părea să curgă altfel.

Îmi amintesc foarte clar jocul „Castelul”.

Se făcea un mic turn din pietre puse una peste alta, iar cel căruia îi venea rândul trebuia să arunce mingea și să încerce să dărâme acel turn.

În timp ce mingea zbura spre castel, toți ceilalți fugeau în toate direcțiile, fiecare încercând să se îndepărteze cât mai mult.

În momentul în care castelul se prăbușea, jocul își schimba brusc ritmul.

Cel care aruncase mingea începea să își aleagă ținta, iar în corp apărea instant acea tensiune plină de energie pe care o simțeam cu toții în acele momente.

La începutul jocului totul se simțea ușor.

Picioarele erau rapide, respirația amplă, ochii ageri, iar mâna prindea mingea cu o siguranță aproape instinctivă. Întindeam brațul, ținteam și, de cele mai multe ori, mingea pleca exact acolo unde voiam.

După o oră sau două de alergat la joacă, lucrurile începeau să se schimbe.

Când era rândul meu să țintesc, gambele îmi tremurau ușor, mâinile deveneau mai nesigure pe mingea aceea grea, respirația se accelera și apărea o tensiune în corp care făcea fiecare aruncare mai intensă.

În acele momente descopeream deja ceva foarte interesant despre corp.
Când mă încordam prea tare, aruncarea pleca aproape întotdeauna pe lângă țintă.
Când reușeam să rămân mai relaxată și mai jucăușă, mingea ajungea exact acolo unde trebuia.

✨

Zilele acestea mi-am amintit de acele etape din copilărie în timp ce făceam antrenament în curte cu Yungen.

De când a apărut el în viața mea, relația mea cu sportul a avut o dinamică destul de interesantă. El creează antrenamente extrem de coerente și eficiente, iar eu am reușit mult timp să le ocolesc cu o creativitate surprinzătoare.

Corpul meu a rămas mereu destul de agil și fără mişcare consecventă. Mult timp am considerat că acest lucru ține pur și simplu de felul în care sunt construită.

Chiar și în perioada în care am luat 25 de kilograme în sarcina cu Arun, trupul meu a revenit la echilibru în câteva luni prin îngrijire simplă și atenție față de ritmul vieții fără să practic ceva special sau des.

✨

În ultimele luni am început însă să îmi schimb perspectiva despre mişcare.
Să îți zic de ce...

Iarna aceasta m-am surprins într-o stare de comoditate pe care rar mi-am permis-o de-a lungul vieții. O relaxare profundă, o moleșeală plăcută, un fel de a sta care părea foarte hrănitor după ani în care energia mea mergea aproape permanent către acțiune, creație sau mămicit copii mici.

În câteva săptămâni de repaos, acea relaxare a început să se transforme într-o inerție de a rămâne în același loc ca o mâță de canapea cu ochii în focul din şemineu.

M-am surprins privind visele și aspirațiile vii de la sfârșitul anului trecut și observând că ele erau încă acolo, însă energia de a face pașii concreți către a le aduce în concret devenise mai difuză.

Parcă inspirația și creativitatea rămâneau undeva în fundal.

În acele momente am realizat ceva foarte simplu dar pe care nu o mai simțisem atât de visceral. Viziunea și creativitatea au nevoie de vitalitate.

Iar vitalitatea începe în corp.

Mișcarea trezește energia care hrănește apoi inspirația, curajul de a acționa și bucuria de a crea.

Aşa că din februarie am început să aduc mai multă atenție corpului meu. Antrenamente, mese regulate, auto-masaj și mai multă grijă pentru felul în care îmi susțin energia în fiecare zi.

✨

Pe mine nu a reuşit să mă pună în mişcare ideea că e bine, că e sănătos, că trebuie dupā 35 de ani, nici chiar dorința de a da acea mini-cută rămasă "îm plus" după sarcină, nici vreo ambiție de a avea pătrățele sau vreun corp de sirenă.

Dar faptul că a devenit clar cm statul şi inerția confortului îmi afectează pasiunea și bucuria de creație şi a fi în serviciu, pentru mine a fost declick-ul de care aveam nevoie să iau în serios revigorarea trupului.

Oricare ar fi "De ce-ul" nostru de a ne mişca, cred cā merită să îl lăsăm să ne provoace să începem că va fi efectiv o cascadă de beneficii care vin la pachet.

Primele antrenamente cer puțină mobilizare în ciuda lipsei de chef. Eu de asta şi sunt în programe de grup pentru femei.

După o vreme ceva foarte frumos apare. Corpul începe să își amintească.

Orele întregi de joacă din copilărie, alergatul prin păduri, cățăratul prin copaci, handbalul din curtea școlii sau elasticul întins între două prietene au construit în mine (şi poate în mulți dintre noi) o memorie a mișcării.

Acea memorie rămâne în corp.

Iar atunci când revenim la mișcare chiar şi după mulți ani, corpul o recunoaște și începe din nou să se trezească.

✨

Antrenamentele pe care le creează Yungen au această calitate foarte specială. Sunt simple, coerente și activează întreg corpul într-un timp relativ scurt, iar după 20-30 de minute simți cm fiecare fibră musculară începe să participe din nou la viață.

Deci e interesant că după ce m-am pornit puțin zilele astea, mişcările cu bila asta de metal de 6 kg plimbată în toate direcțiile nu a mai fost despre determinarea să mă conving de nevoia de disciplină, m-a transpus iar la poalele Bucegilor cu zumzet de mulți copii şi vecini în vârstă morocănoşi, înnebuniți de râsul şi țipetele noastre.

Azi mi-a plăcut mai mult ca oricând şi sunt recunoscătoare că a revenit acest iz care mă energizează. Vreau să îl păstrez pe mai departe şi e ideal când ne strângem mai mulți.

Începând de vineri, Yungen Pop organizează un antrenament de grup de 3 zile, gratuit, un spațiu în care poți experimenta această energie alături de oameni care aleg să își susțină vitalitatea și mobilitatea.

Pentru cineva care a trecut de 30 sau chiar de 40 de ani și care își dorește să păstreze agilitatea, mobilitatea și darurile mișcării libere pentru mulți ani de acum înainte, o astfel de întâlnire poate deveni un început foarte frumos.

Există ceva profund revigorant în a redescoperi bucuria mișcării, aceeași bucurie pe care o simțeam când alergam ore întregi în jocurile copilăriei și corpul răspundea natural la fiecare impuls de viață.

Dacă simți că această energie te cheamă, te invit cu drag să vii și să experimentezi.

❓Ne întâlnim în grupul de antrenament?
Îți las detalii mai jos.