Psih. Simona Constantinescu

„NU AM ÎNCREDERE ÎN MINE!”

De obicei, oamenii cred că încrederea în sine este ceva ce trebuie construit, ca un mușchi pe care îl lucrezi la sală, dar de data aceasta prin validări, rezultate sau afirmații pozitive în oglindă.

Adevărul este însă foarte simplu și la îndemână:
Nu ne lipșeste încrederea în noi, problema este că există îndoiala legată de cine și cm suntem cu adevărat.

Trăim o confuzie între două lucruri:
- Sinele autentic – acel „eu” spontan, viu, natural, sincer și care nu are nevoie de validare din exterior
- Imaginea de sine – acel „eu” care vrea să pară bun, competent, acceptabil, iubibil, suficient și care trăiește cu teama de a nu fi demascat.

Atunci când trăim într-o identificare cu imaginea de sine, nu facem decât să plasăm puterea în mâinile celorlalti, prin dependența de validările sau aprecierile lor. Iar prin asta ducem o luptă pentru a controla percepțiile altora.

Ne pierdem încrederea atunci când vrem să obținem ceva de la ceilalți – apreciere, siguranță, apartenență.

Adevărata încredere nu se dezvoltă, ea este prezentă deja, dar este umbrită de credințe de tipul „nu pot”, „nu sunt suficient de...”, „nu e momentul potrivit”.

Într-un exercițiu de maximă sinceritate cu sine, fără rușine sau auto-blamare, ne putem privi plusurile și minusurile, parțile plăcute și mai puțin plăcute din noi, ca apoi să decidem ce păstrăm cu mândrie, ce eliminăm ca nefolositor și la ce decidem că vrem să lucrăm și să trecem la acțiune pentru a îmbunătăți.

Atunci când ne cunoaștem limitele, ni le asumăm și decidem să facem ceea ce este potrivit pentru noi, criticile sau validările au însemnătate numai dacă noi decidem că ne ajută la ceva. Altfel, nimeni din exterior nu mai poate avea putere asupra noastră.

Încrederea în sine se construiește și pe baza adevărului admis și acceptat în fața propriei persoane.

LIBERTATEA ÎN RELAȚIILE DE CUPLU

În relațiile de cuplu apare cel mai des amestecul între adevăr și frică.
Libertatea în cuplu nu este absența angajamentului, ci absența fricii.

Oamenii înțeleg deseori greșit acest lucru și trăiesc frica de a fi părăsiți „dacă se va simți liber(ă), înseamnă că poate pleca oricând la altcineva”
Paradoxal, atunci când te simți liber lângă celălalt, nu mai vrei să pleci, pentru că nu mai simți ca te „sufoci”.

Multe conflicte în cuplu au la suprafață lupta pentru „cine are dreptate”. Motivul real este „cine se teme mai tare să nu piardă controlul”.

Iubirea nu cere garanții de tipul „promite-mi că mă vei iubi mereu”, „spune-mi că mă iubești și nu o să mă părăsești niciodată. ” Pentru că iubirea este vie, ea nu poate fi garantată, ci doar trăită și hrănită pentru a o ține în viață, clipă de clipă.

Libertatea înseamnă și sinceritate fără agresivitate. Nu putem spune orice, oricum sub pretextul „dar eu sunt sincer!” Înseamnă în schimb să nu te minți pe tine și nici pe celălalt.
Putem spune
„simt că am nevoie de timp sau de mai mult spațiu (NU „mă sufoci!”)
„mă doare ce s-a întâmplat, ce ai spus, ce ai gândit, dar nu te învinuiesc”
„îți spun adevărul, chiar dacă e incomod, pentru că te respect prea mult ca să te mint”

Libertatea în cuplu include lipsa posesiei.
Mulți spun „dacă îl/o iubesc, este al meu/a mea”. Dar libertatea spune „dacă îl/o iubesc, îi creez spațiu să fie el/ea”
În iubirea liberă nu există „al meu” sau „a mea”, ca exprimare a posesiei. Există doar „suntem împreună, cât timp sinceritatea, respectul, generozitatea și binele comun ne unește”. Aceasta este încrederea că relația se bazează pe prezență conștientă și asumată, nu pe control.

Simțim că trăim libertatea în relația de cuplu atunci când nu ne mai temem că vom pierde. Pentru că știm că ceea ce este real și hrănit din generozitate nu se pierde.
În situațiile în care totuși s-a pierdut, putem privi dacă nu cumva a fost doar o formă, o iluzie și nu iubire.

Libertatea în cuplu nu distruge relația. Distruge dependența din ea. Ce rămâne? Iubire fără frică, sinceritate fără pedeapsă, apropiere dorită fără lanțuri.

“Ce cauți la o parteneră?” 🤩