Elvilex

Vara nu e doar despre stat la umbră. E și despre muncă împreună.

Și în România și în Moldova, lunile iunie și iulie înseamnă cules. Cireșe, vișine, caise, zmeură. Dimineața devreme, când încă e răcoare, toată familia iese în grădină. Se pun găleți, se întind cearșafuri sub pomi, copiii se urcă pe crengi, adulții întind mâna după fructele coapte.

La moldoveni am văzut cât de firesc se păstrează obiceiul ăsta. Nu e corvoadă, e ritual. Se râde, se gustă din fructe direct din pom, se povestește. La final, o parte se mănâncă proaspete, o parte se pune la compot, la dulceață, la congelator pentru iarnă.

La noi în Putna era la fel. Bunicii nu cumpărau fructe vara. Le aveau în curte și le culegeau împreună cu noi. Era momentul în care învățai răbdare și respect pentru ce îți dă pământul.

Astăzi, când cumpărăm totul din supermarket, am pierdut puțin din bucuria asta simplă. De aceea, când avem ocazia, mergem la cules. Nu pentru cantitate, ci pentru sentimentul ăla de familie adunată în jurul aceluiași pom.

Morala: Fructele culese împreună au alt gust. Pentru că au în ele timp petrecut cu oamenii dragi.

Voi mai mergeți la cules vara? Sau fructele vin doar din piață și din frigider?

La oraș, fie că e Suceava sau Bălți, ziua de naștere tinde să fie organizată. Sală, meniu stabilit, tort adus la fix, muzică și poze. E comod, e curat, nu depinzi de vreme. Oamenii vin, urează, se distrează și pleacă acasă la o oră decentă.

La sat, și la noi și la ei, ziua de naștere de vară încă se face în curte. Se scot mesele lungi, se pun fețe de masă albe, se aduce mâncare făcută în casă. Sub nuc e răcoare naturală, copiii aleargă pe iarbă, vecinii trec să ureze și rămân la masă. Nu există oră de final. Se stă cât e voie bună.

Ce mi-a plăcut la moldoveni e cât de firesc păstrează obiceiul ăsta chiar și când se mută la oraș. Dacă au o curte mică, o folosesc. Dacă nu, caută o terasă unde pot aduce din spiritul ăla de acasă. Nu e despre loc, e despre felul în care aduni oamenii.

Noi am ales varianta asta. De ziua mea nu mai vreau sală. Vreau curte, mese întinse, farfurii care se umplu singure și oameni care nu se uită la ceas. Pentru că acolo se leagă amintirile, nu în decor.

Morala: Nu contează dacă ești din România sau din Moldova. Contează dacă alegi să sărbătorești cu program sau cu suflet.

“Din păcate nu am făcut poze la mesele lungi întinse în ogradă afară”

Voi cm ați sărbătorit ultima zi de naștere de vară? La local, cu totul pus la punct, sau afară, cu mese întinse și timp fără limită?