Comunic Altfel - Comunicare prin Conectare

Conexiunea emotionala incepe de la a fi constient de ceea ce simti tu. Sa denumesti emotiile prin care treci in diferite momente....

Tu ce ai simtit azi?

😡 furie
😮 frica
😠 frustrare
🙁 tristete
😳 uimire
😉 veselie si chef de joaca
😃 bucurie

Ceea ce simti (indiferent daca esti constient sau nu), aceea transmiti celuilalt. Conectarea se face la nivelul energiei pe care o avem la momentul intalnirii cu celalalt, nu la nivelul cuvintelor pe care vrem sa le spunem.....

Ce fel de conexiune emotionala au purtat intalnirile tale cu celalalt, azi ? - scrie in comentarii.

Daca vrei sa afli mai multe despre cursul de comunicare, iata aici mai multe detalii: https://leadershipacademy.ro/amazing-communication/

Marti 9 iulie, de la 8.30 voi fi la BIZZ.Club Suceava si vorbim si invatam despre vanzari cu ajutorul jocului - jocul vanzarii.

Daca vrei sa participi, te poti inscrie pe linkul din comentarii.

Marți, 9 IULIE BIZZ.CLUB Suceava - aduce în comunitate un om de mare valoare Cristina - Doria Onofrei.

Pasionată de educație și învățare continuă, de peste 30 de ani, Cristina creează contexte de învățare prin care inspiră, provoacă şi motivează îmbunătăţirea comunicării în relaţiile profesionale şi personale astfel încât să impulsioneze oamenii înainte.

Cristina va prezenta SELLification - jocul vânzării. Vânzarea înseamnă proces, conectare, energie și nu doar cuvinte!

Prin intermediul jocului, într-un context relaxat și prietenos, sunteți invitați să experimentați și să descoperiți arta vânzării.

SELLification(TM) - The Professional’s Selling Game este un joc despre vânzări care te ajută să înțelegi procesul de vânzare din 3 perspective: produs, vânzător și client.

Dacă îți doreşti să afli cm poți deveni un vânzător care vinde mai mult, mai eficient și cu impact mai mare, te invităm la workshop-ul DEMONSTRATIV SELLification(TM) - The Professional’s Selling Game.
● SELLification este jocul de vânzare care are loc atunci când clientul se întâlnește cu vânzătorul într-un context.
● SELLification este vehiculul care te poate duce la excelență în vânzări prin activități experiențiale, distracție și multă interacțiune.

Merită să te alături și tu acestei întâlniri antreprenoriale prin înscrierea pe link: https://suceava.bizz.club/inscriere.

📅 Data și ora: 09 IULIE, 08:30
📍 Locația: Complex ZAMCA
🎟️ Preț: 100 RON pentru non-membrii BIZZ.CLUB (mic dejun inclus 07.30 - 08.30)


BIZZ.CLUB Romania Andrei Lucian Marcu Simona Marcu

Tu cm percepi realitatea in care traim?

"Sfârșitul dinaintea începutului

Citesc într-o carte de-ale lui Romain Gary (…), o idee care mă bântuie și pe mine de o vreme – amară confirmare și, totuși, liniștitoare ideea că mai gândesc și alții la fel: „o civilizație exclusiv utilitară va merge întotdeauna până la capăt, adică până la lagărele de muncă silnică”. De ce scriu despre asta într-un dosar dedicat începuturilor și sfârșiturilor? Fiindcă ăsta pare a fi scenariul sfârșitului civilizației noastre, de tip occidental. Dar cm istoria ne învață, un sfârșit lasă loc unui alt început.

În gimnaziu, când învățam despre căderea Imperiului Roman, îmi imaginam o prăbușire spectaculoasă, cu bubuitură, ca să zic așa.

Mai târziu, am înțeles că lucrurile s-au petrecut lent, insidios și banal: romanii s-au îmbogățit, s-au burtăverzit, au început să nu își mai trimită copiii la armată, au evitat să își îndeplinească sarcinile publice pe care până atunci le făceau din simțul datoriei, neremunerat și cu interes pentru binele cetății. Au angajat mercenari în armată, funcționari publici care să vegheze la binele comunității, administratori ai banului public. Aceștia erau mai puțin interesați, proveneau din medii mai umile și aveau, în general, un nivel de educație și morală mai redus, așa încât aceste munci au fost tot mai prost făcute.

Având nevoie de oameni care să muncească, chiar și prost, porțile cetății s-au deschis larg pentru „barbari”, străinii veniți în căutarea unei vieți mai bune. Străinii aceștia nu iubeau Roma și nu aveau respect pentru tradițiile ei. Își doreau bogăția romanilor, dar aduceau cu ei zeii lor și obiceiurile lor care erau, cel puțin parțial, responsabile de sărăcia în care trăiseră înainte de a pleca spre bogata Romă. Ei nu au mai luptat cu aceeași dragoste de țară, căci erau niște dezrădăcinați, niște oameni fără țară, iar Roma era pentru ei doar locul în care își promiseseră îmbogățirea. Întâmplător sau nu, cetatea s-a aglomerat, igiena a decăzut și bolile contagioase au săpat și ele la temelia civilizației.

Vă sună oare cunoscut? Aș zice că le bifăm și noi, cu vârf și îndesat, pe toate. Și, suplimentar, ne omoară și utilitaritatea asta a prostiei. Nu mă refer la utilitarismul moral și altruist al lui Mills, ci la un concept relativ nou în societate și care poate fi rezumat simplu: mie asta nu îmi trebuie. Și uite-așa nimănui nu-i mai trebuie limbile clasice, doar sunt moarte), istoria (nici măcar cea națională), geografia (doar avem GPS), ortografia și ortoepia (doar ne înțelegem între noi), matematica (avem telefoane pentru calcule), morala (că alții nu au), magia (că nu ne ține de foame). În același „vesel” context mi-l amintesc pe fostul președinte Traian Băsescu declarând că medicii și profesorii sunt asistați social, că țara nicio șaibă din mâna lor n-a scos.

Sau de reprezentantul medical obsedat de cât de repede pot da rezultatele, argumentând: „Eu, cât de bine le dați, nu am cm să cuantific, pot câștiga clienți doar dacă le dați mai repede ca alții”, vorbind aici, să nu uităm, de rezultate medicale care decid soarta și viața pacienților. […]

Ne îndreptăm spre sfârșitul civilizației noastre lăsând locul unui nou Ev Mediu? În clipa asta nu am dubii că e așa. Dacă am depășit deja punctul de la care nu ne mai putem întoarce nu aș ști să spun, dar nici nu cred ca e vreo miză acolo. Fiindcă sfârșitul acestei civilizații va aduce, fără îndoială, după o perioadă de întuneric de tip medieval, o nouă Renaștere. Pe când salvarea ei ar putea semăna cu învierea lui Lazăr, cel ce va fi trăit o vreme, după învierea sa, ca un mort printre vii, cu trupul deja descărnat de întoarcerea în țărână.

Singurul lucru care mă sperie, urmare a micimii minții mele, preocupate mai degrabă de existența fiilor mei decât de soarta civilizației, este viteza cu care degradarea ne cuprinde. Sigur, suntem un teritoriu aflat la periferia marii culturi și civilizații căreia îi aparținem și descompunerea este mai rapidă și mai ușor vizibilă aici.

Cu toate astea, pe perioada vieții mele de adult, educația extra-școlară și școlară, de la cel mai simplu nivel până la studiile cele mai înalte a suferit o scădere a calității înfiorătoare. Și, pornind de aici, competența și forța societății au înregistrat o prăbușire bubuitoare, aș putea zice.

Acum doar 20 de ani, studenții la medicină făceau concurs de notițe clare, logice și organizate, luate în timp ce profesorul explica liber, fără a-și îngrădi sau încetini expozeul. În urmă cu vreo 10 ani, studenții au început să ceară să li se dicteze clar, rar și tare și chiar să se precizeze când începe și când se termină dictarea, delimitând astfel minimul pe care „trebuie” să îl învețe de restul explicațiilor și ideilor care „nu le trebuie” (mă tot întorc la civilizația utilitară). Anul ăsta, un student a pretins că nu își poate aduna ideile în timp ce își folosește concentrarea pentru a scrie, activitate cu care nu e prea obișnuit și care, desigur, nu îi „trebuie” la nimic. Așa cm nimănui nu îi trebuie să citească prospectul unui medicament pe care îl ia sau îl dă copilului, că doar e la un click distanță pe internet (click de care sigur nu ai timp și minte în cazul unei urgențe).

Și astea sunt doar exemple la întâmplare care îmi trec prin minte.

Mă sperii fiindcă mie la școală mi-a plăcut. Și tot ce sunt azi se datorează școlii. De unde aș putea acum să le procur copiilor mei aceeași bucurie și plăcere?

Căci, chiar dacă civilizația va renaște din întunericul în care singură se prăbușește cu voluptate, e vai și-amar de cei părtași la prăbușire.

Ce ar mai fi de adăugat? Ca și în matematică, la o demonstrație încheiată corect, nu se mai poate adăuga nimic.

NOTĂ PERSONALĂ:

În naivitatea mea mă întreb câți cititori au putut duce până la capăt textul fără a-i lua somnul, iar dintre ei, câți au înțeles mesajul, iar dintre cei care au înțeles câți fac ceva care să ajute la "trezirea aproapelui"?! De exemplu măcar sa retrimită textul!
Întrebarea are la bază însăși conținutul textului!

ATENȚIE!

Este vorba de trezirea spirituală, mai exact...
NIHIL SINE DEO (latină), iar în română,
NIMIC FĂRĂ DUMNEZEU.
Întunericul este lipsa luminii și este posibil ca și "luminița d-nei doctor" să se stingă, așa pt. economisirea energiei!

Ori dacă-ți suna mai bine...
UNDE DUMNEZEU NU E, NIMIC NU E! "

[Textul aparține dr. Cristiana Popp, medic anatomopatolog la Spitalul Colentina, și a apărut în „Anthropos - revistă de filosofie, arte și umanioare” ]

Dacă ai ajuns până aici, ești un om rar in ziua de azi!
Felicitări!!!❤