Missio Dei

(continuare)

Isus și egalitatea cu Dumnezeu

Isus, într-o cultură profund monoteistă, care cu greu, dar cu perseverență, a rezistat cântecului de sirenă al politeismului greco-roman, pretindea că este egal cu Dumnezeu!

Astăzi, cultura noastră este tot mai saturată de gândire mistică orientală, iar afirmația lui Isus că este egal cu Dumnezeu poate părea din ce în ce mai puțin surprinzătoare, întrucât avem o părere tot mai înaltă despre noi înșine (chiar dacă, în realitate, ne înțelegem din ce în ce mai puțin). Dar Isus a crescut într-o cultură care înțelegea multe adevăruri pe care cultura noastră nu le mai înțelege, iar unul dintre aceste adevăruri este distincția radicală dintre Dumnezeu, Creatorul universului, și noi, creaturile din acest univers.

A fost în contextul unei astfel de culturi că Isus a pretins că este egal cu Dumnezeu. Privește afirmația Lui și reacția oamenilor din capitolul 5:

„Tatăl Meu lucrează până acum; și Eu, de asemenea, lucrez.” Din această pricină iudeii căutau și mai mult să-L omoare, nu numai pentru că dezlega ziua Sabatului, ci și pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, făcându-Se astfel deopotrivă cu Dumnezeu. (Ioan 5:17–18)

Un schimb asemănător are loc în capitolul 10:

„Eu și Tatăl una suntem.” Atunci iudeii au luat iarăși pietre ca să-L ucidă. Isus le-a zis: „V-am arătat multe lucrări bune care vin de la Tatăl Meu. Pentru care dintre ele aruncați cu pietre în Mine?” Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă, și pentru că Tu, care ești un simplu om, Te faci Dumnezeu.” (Ioan 10:30–33)

Isus nu a negat această acuzație.

Dimpotrivă, El a întărit ulterior acest punct, în privat, cu ucenicii Săi. Când Toma L-a întrebat unde merge, Isus a răspuns:

„Eu sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. Dacă M-ați fi cunoscut pe Mine, ați fi cunoscut și pe Tatăl Meu. Și de acum încolo Îl cunoașteți și L-ați văzut.” (Ioan 14:6–7)

Ucenicul Filip, neînțelegând, a spus:

„Doamne, arată-ne pe Tatăl, și ne este de ajuns.” Isus i-a răspuns: „De atâta vreme sunt cu voi, și nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar: «Arată-ne pe Tatăl»?” (Ioan 14:8–9)

Pentru că Isus este Dumnezeu, Ioan poate consemna fără rezerve închinarea adusă lui Isus ca lui Dumnezeu. Un orb, pe care Isus l-a vindecat, I s-a închinat (Ioan 9:38), la fel și Toma, care mai întâi s-a îndoit: „Domnul meu și Dumnezeul meu!” (Ioan 20:28). Și Isus a acceptat aceste acte de închinare.

(Secțiune din articolul Mark Dever intitulat Dumnezeu sau "Fiul lui Dumnezeu", postat cu permisiunea editurii Crossway)

(continuare)
O conversație despre Isus

Am avut odată o conversație despre Isus cu un adept al religiei Hare Krishna, în fața unui mare magazin din Anglia. El a încercat să mă asigure că crede că Isus este „dumnezeu”, așa cm cred și eu. I-am spus: „Eu cred că Isus din Nazaret este cu adevărat Dumnezeu.” El a părut ușurat și a spus: „Ei bine, și eu cred asta.” I-am răspuns: „Nu, tu crezi că Isus este dumnezeu într-un mod hindus, monist. Tu crezi că totul face parte din dumnezeu, iar eu nu cred asta deloc. Eu cred că Isus a afirmat că este Dumnezeu într-un sens absolut unic – și că avea dreptate. El este Cel mare, Dumnezeu cu majusculă. A venit pe pământ și a luat trup omenesc într-un mod unic, o singură dată pentru totdeauna.”

Ei bine, aceasta este o idee care pare foarte ciudată astăzi, dar este exact ceea ce Isus a crezut și mărturisit.

Unora dintre compatrioții Săi, le-a spus:

„Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul, și acum a și venit, când morții vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, și cei ce vor auzi vor trăi. Căci, după cm Tatăl are viața în Sine, tot așa I-a dat și Fiului să aibă viața în Sine” (Ioan 5:25–26).

Tatăl are viața în Sine, a spus Isus, ceea ce înseamnă că nimeni nu-I dă viața și că viața Lui este pe deplin autarhică. Apoi Isus a spus că Tatăl „I-a dat” Fiului viața, ceea ce face să pară că viața Fiului nu ar fi autarhică. Dar apoi observăm că Isus a spus că Tatăl I-a dat Fiului „viața în Sine”, asemenea Tatălui! Cum anume Fiul primește „viața în Sine” rămâne pentru noi un mister extraordinar. Dar această rânduială reciprocă, specială, de egalitate dintre Tatăl și Fiul se află chiar în centrul înțelegerii de sine a lui Isus. Tatăl Îl glorifică pe Fiul, iar Fiul Îl glorifică pe Tatăl într-un mod absolut unic.

Privește felul în care Isus Își începe rugăciunea din Ioan 17:

„Tată, a sosit ceasul. Proslăvește pe Fiul Tău, ca și Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine” (Ioan 17:1).

(Secțiune din articolul Mark Dever intitulat Dumnezeu sau "Fiul lui Dumnezeu", postat cu permisiunea editurii Crossway)

Call now to connect with business.