Daniel Dobrică

Rochia

Aş aduna în palme petalele de floare,
Din crini şi lăcrămioare o rochie să-ţi fac.
I-aş pune şi paiete din razele de soare,
La poale aş tivi-o cu flori de liliac.

Şi-n loc de cingătoare pe talie s-o ţină,
Ţi-aş împleti albastre flori de nu-mă-uita,
Ţi-aş aşeza pe frunte cunună de lumină
Şi nu din astrul zilei, ci din privirea ta.

O rochie ţi-aş face din florile pădurii
Şi ţi-ar veni turnată, mai bine decât crezi,
În degrade-mbinate, culorile naturii
Ţi-ar scoate-n evidenţă frumoşii tăi ochi verzi.

Şi astfel înflorită să fii o veşnicie
Rivala primăverii, regină peste flori,
Şi pe covorul roşu, când vei păşi mlădie,
Umili să ţi se-ncline cohorte-ntregi de sori.

Să-ţi cadă la picioare neplânse ploi de stele
Şi vântul să te poarte în zbor până la nori,
Când nopţile-ţi vor ţese senine lungi perdele,
Să le desfacă luna, iar tu să te strecori.

O rochie-ţi voi coase, cu ea să ţi se-mbrace
Şi sufletul, şi trupul în blânde, vii culori,
Din galaxii pierdute atunci mă voi întoarce
În fruntea unei armii de îngeri păzitori.
Din zori şi până-n noapte, din noapte până-n zori,
Să-ţi fim gardă regală, regină peste flori!

Doctoratul în prostie

„Fă click pe link și dă-ne niște bani,
Și îți vom desena după ureche,
Să vezi și tu, după atâția ani,
Cum îți arată sufletul pereche!

Și, de ești curios, de bună seamă,
Dacă ne dai parale mai cu spor,
Noi îți vom spune chiar și cm îl cheamă
Pe însuși îngerul tău păzitor!

Și, dacă încă ai vreo îndoială
Că ești inteligent, frumos, capabil,
Putem cădea ușor la învoială
Să-ți dăm și un IQ, chiar convenabil!

Stai! Cred că n-ai noroc la domnișoare.
Îți facem training noi, cu toate cele!
Mai bagă tu vreo două-trei miare,
Și ai să vezi că nu mai scapi de ele!“

Și-mi fac oferte să mă dea pe spate,
Împachetând frumos o utopie!
Probabil mă cred prost! Poate-au dreptate,
Dar nu am doctoratul în prostie!