Doiny - authenticstory

Va salut, prieteni. Printr-un concurs fericit de imprejurari am pasit din nou pe urmele Legilor Belagine - 45 la numar, sa reflectez asupra lor, sa-mi insusesc zilnic cate una, doua, trei sau patru, functie de vibratia numerica totala obtinuta din insumarea numerelor in acea zi.
Belaginele „sunt temelia civilizației umane”. Cuvântul „Belagines” în traducere înseamnă „blânde, frumoase, blajine, la inimă moale” sau „Legile primordiale”.
Belaginele „sunt temelia civilizației umane” (
Sursele II, p. 19). Sunt numite ”Legile lui Zamolxe, in forma lor autentica de acum mai bine de 8000 de ani, astazi Legile Belagine – ”Jus Walachie”- există astăzi într-o formă lustruită, care pot fi citite mai jos:
1. „Dincolo de curgerea timpului și a gândirii Zeilor, se află Focul Etern Viu, din care vin toate și care prin toate, ia formă. Totul și nimic sunt respirația lui, goliciunea și plinătatea lui sunt mâinile sale, mișcarea și liniștea sunt picioarele sale, peste tot și nicăieri sunt centrul său și fața ei este Lumina. Nimic nu se face fără Lumină și tot ceea ce iese din Lumină este Viața care ia formă.”
2. „Așa cm tunetul scoate lumina și, din lumină, mormăitul și focul care se revarsă, așa este gândul omului, care devine cuvântul lui și apoi fapta lui. Deci, amintește-ți asta, căci până la focul care arde, trebuie să fie o lumină și un tunet. Lumina omului este gândul lui și, de asemenea, posesiunea sa cea mai de preț. Lumina capătă putere prin cuvânt și voința omului aprinde focul, prin care devine tot ce este în jurul lui.”
3. „Fii ca muntele falnic și ridică-ți lumina deasupra a tot ceea ce te înconjoară. Nu uita că aceiași pași pe care îi faci pentru a urca pe vârful muntelui, îi faceți să coborâți și de pe el, același aer este deasupra ca și dedesubt, așa cm crește copacul pe vârful muntelui, ca pe fundul lui, în același fel soarele strălucește pe vârful falnic al muntelui ca și pe pământul plat.”
4. „Fii treaz ca pământul și nimic nu-ți va lipsi. Ramura plină de fructe este ruptă mai repede de vânt, sămânța prea adâncă nu poate împinge și prea multă apă își sfărâmă suflarea.”
5. „Adu-ți aminte de copacul înalt, cu cât este mai înalt, cu atât mai adânci sunt rădăcinile lui în pământ, căci din pământ își trage puterea, nu uita asta. Cu cât te ridici mai mult, cu atât trebuie să cobori mai mult, căci măsura ridicării este aceeași cu cea a coborârii.”
6. „Puterea omului începe cu cuvântul nerostit, care este ca o sămânță care încolțește, nu se vede când devine vie. Lumina seminței este cea pe care o ridică, pământul este cel care o hrănește, apa îi dă vigoare și răbdarea o îmbracă cu putere.”
7. „Uită-te la râu și amintește-ți de învățătura lui. La început există doar o picătură de apă, dar ea devine din ce în ce mai mare, căci iese din ceea ce este mai mare și așa trebuie făcute lucrurile, prin natura lor. Așa este și gândul bun și bine ordonat, își croiește drum prin stânci și stânci, nu recunoaște nimic, își urmează calea și nimic nu-i stă în cale. Apa cu apă se adună și împreună puterea ei este mai mare.”
8. „Amintiți-vă de această învățătură și nu o uitați, acea picătură de apă știe unde va ajunge, pentru că este una cu pământul și tot ce îi iese în cale, nu o poate opri până la sfârșit. Așa că să recunoști unde trebuie să ajungă gândul tău și vei vedea că nimic nu-i poate sta în cale. Gândul tău să fie clar până la sfârșit. Mulți își vor întâlni calea, pentru că Natura lucrurilor care ne înconjoară, se mișcă atât de mult, ca apele. Apa cu apa se intalneste, pamantul cu pamantul, muntele cu muntele.”
9. „Recunoaște gândul rău, protejează-te așa cm te ferești de tunete, lasă-l să meargă așa cm a venit, căci te îndeamnă către lucruri nefirești. Scut de cuvintele goale și de minciună. Sunt ca pulberea câmpului care îți acoperă ochii, ca o pânză de păianjen pentru mintea și sufletul tău. Ei te îndeamnă spre mândrie, înșelăciune, furt și vărsare de sânge și rodul lor este rușinea, neputința, sărăcia, boală, amărăciunea și moartea.”
10. „Nu judeca oamenii după greutatea, puterea, bogăția, frumusețea sau pofta lor, atât pentru unul cât și pentru celălalt, a lăsat ceva să crească în altceva. Bogatul este sărac în tăcere, cel puternic este slab pentru altul și cel slab își are puterea ascunsă. La fel ca natura lucrurilor care se mișcă, la fel este și omul. Ce dă valoare unui instrument? Nevoia sau frumusețea ei? Poate omul să poarte mai mult decât boul? Este vreunul dintre ei mai bogat decât pământul? Numai cunoașterea și înțelepciunea ridică omul peste animale. Degeaba ai cunoștințele dacă nu sunt înțelese la timp.”
11. „Fierul fierbinte a fost rece și va deveni din nou rece. Vaza era pământ și va fi din nou pământ. Pământul care a fost gol este acum roditor și va fi gol din nou în timp. Pofta omului face ca aceste lucruri să fie nerezolvate. Pofta îi întoarce omului bucuria în tristețe și tăcerea în suferință. Fierul și focul îl ajută pe om, dar îi fac și rău. Și aceeași poftă îl îndeamnă să meargă pe căi necunoscute și necălătorite de alții înaintea lui. De asemenea, această poftă îl îndeamnă să adune bogății, să câștige putere și să concureze cu ceilalți. Fereste-te de a concura cu altul, căci aici se naște pofta. Te va aduce mai jos decât animalele și te va despărți de fratele tău și de vlăstarul tău.”
12. „Cel neînțelept este îndemnat de poftă, dar cel înțelept o conține. Cel neînțelept suferă când dorința îl duce la eșec și la cădere, dar cel înțelept găsește întotdeauna câștigul în pierdere și ascensiunea în coborâre.”
13. „Mândria zăpăcește dragostea inimii și o face dușmănoasă. Nu există prost mai infam (oribil, groaznic), decât omul care nu mai are dragostea în inimă. Căci Iubirea este prima putere și chipul ei este Lumina. Recunoaște, astfel încât gândul tău să nu fie înconjurat de mândrie, căci vei deveni mai jos decât animalele.”
14. „Gândul bun și cuvântul înțelept vă pot potoli durerea, vă pot înviora inima, dar nu vă va vindeca, pentru că omul suferă atât de mult ca pofta care a crescut în el, căci suferința este umbra poftei”.
15. „Nu vă legati sufletul de nimic lumesc, de lucruri, de animale, de argint și aur, căci cm vin, așa pleacă. După fiecare zi vine noaptea și după iarnă vine primăvara, căci așa este ordonată și aceasta este Natura lucrurilor. Tot ceea ce se vede, se naște, crește și apoi se întoarce de unde a venit. Doar Natura lucrurilor rămâne veșnică și aceasta are nenumărate și nesfârșite ramuri și așa ca izvoarele minții și sufletului tău, ele nu se arată. Căci o Suflare și un Foc fac să crească tot ce crește, buruienile, copacii, animalele și oamenii. Și din aceeași vatră sosesc și se întorc și această vatră este veșnică.”
16. „Așa cm copacul înalt crește lângă copacul mic, fără să-i facă rău, așa ar trebui să fiți între voi, cel mare nu trebuie să-l rănească și pe cel mic și să-i amărască sufletul, căci va avea un preț mare de plătit, așa ca hoțul. Aruncă un copac din pădure pe râu și mai mult vor veni de deasupra lui, spre tine. Mulțumește-i semenului tău și toate acestea le vei găsi mai târziu, înflorite în inima ta.”
17. „Nu lua cu forța și cu cuvinte înșelătoare, ceea ce nu este al tău, căci cel care se uită prin ochii tăi este la fel cu cel care se uită prin ai celuilalt. Recunoașteți acest fapt.”
18. „Nu te grăbi la nicio muncă, căci smulgerea ramurilor da înapoi. Fructul copt este ușor de luat, cel necoapt greu de luat și gustul său neplăcut. Așa că nu te grăbi să strângi ceea ce este prea devreme, căci îți va amără sufletul. Așa cm crește cadrul, tot așa crește și bibanul și așa cm crește roata, așa crește ispita.”
19. „Cauta sa rămâi mereu în briza sufletului tău dar, dacă mânia se aprinde în tine, amintește-ți ca să nu depășească cuvântul tău. Mânia vine din frică și nu a trăit în inima ta, de la început. Dacă nu crește, prin mândrie, ea se va întoarce de unde a venit. Mândria închide poarta înțelepciunii și omul mândru se pune lângă animale. Înțelepciunea este mai prețuită decât tot ce se vede cu ochii, este aurul minții și al sufletului tău și este rodul cunoașterii ce a fost udat în timp.”
20. „Nu vă amărâți sufletul când simțiți durere și neputință, ci mai degrabă căutați să le folosiți pentru a vă îmbunătăți, căci în rod aveți și sămânța. Nu se poate ca o sămânță bună să producă fructe rele. Lăcomia duce întotdeauna la eșec, furtul duce întotdeauna la boală, gândurile goale duc întotdeauna la năucire, furia întotdeauna duce înapoi, ura și minciuna aduc întotdeauna neajutorare, mândria aduce întotdeauna suferință.”
21. „Du-te la izvor când sufletul tău este inflamat, greblează apa și așteaptă, până devine din nou limpede. Fervoarea (ardoarea, infocarea) sufletului tău va dispărea, așa ca fluturarea aceea.”
22. „Amintiți-vă de învățătura seminței. Așa cm este gândul tău și așa cm sămânța nu poate face paine fără cocă, așa este gândul rodnic al omului. Carcasa gândului roditor este voința și fără voință, gândul se usucă și nu este de nici un folos. Dar puterea sămânței este răbdarea și voința și răbdarea fac să împingă vlăstarul slab prin pământul tare.”
23. „Când va veni vremea muncii, înveselește-ți inima la vederea lucrării tale, înainte de a o termina, căci este ca rodul care își anunță sosirea cu o floare și astfel fapta omului este văzută de cel cu mintea și simțirea clară, înainte de a se termina.”
24. „Recunoaște cauza săracului dar și cauza bogatului grăbit, căci si una și cealaltă nu sunt cele firești. Sărmanul/săracul are multe gânduri goale, le schimbă de la o zi la alta, vorbește mult și lenea îi acoperă brațele și picioarele. Bogatul grăbit ori este hoț și înșelător, ori vede mai bine durerea celuilalt și caută să-l amărască, iar de acolo își strânge bogăția grăbită.”
25. „Fii blând și răbdător cu cel apropiat, căci așa cm tratezi cu ei, alții se vor trata cu tine, căci sentimentul lui este același cu al tău, din aceeași suflare este și sentimentul lui și aceeași lumina, de văzut prin ochii lui, este la fel cu cea văzuta prin ai tăi.”
26. „Unde este puterea omului, așa este slăbiciunea lui. Ceea ce îl ridică, îl doboară. Rămâneți în claritatea minții și a sentimentele voastre și le vei vedea toate. Micul este mai presus de mare, lumina mai presus de grele, blândul de aprig. Lasă-ți mintea și sentimentele să fie clare și recunoaște toate acestea.”
27. „Puterea muntelui vine din răbdarea lui, liniștea lui, stânca este doar acoperitoare. Puterea lui este provocată de vânt, de apa care curge. Adună-ți puterea din răbdare și pace și folosește-o prin claritatea gândului tău, pentru că nu suferința izvorului erodează stânca, ci claritatea ei.”
28. „Lucrarea făcută din frică nu are o viață lungă și puterea ei este atât de asemănătoare cu revărsarea apei, care durează puțin. Așadar, suferința oamenilor este că vine din afară, dar este chemată de frica lor, iar frica iese din necunoaștere, iar neștiința adună putere prin minciună, lene și mândrie.”
29. „Sorbiți știința de la cei cu barba albă și neînroșită de vin și lăsați timp să o îmbrăcați cu înțelepciune. Nu vă uitați la trupul lor slăbit și cocoșat, pentru că toate acestea sunt plata lor pentru cunoașterea lucrurilor și creșterea înțelepciunii.”
30. „Mulțumește pământului pentru tot ce îți oferă. Mulțumește cerului pentru ploaia care hrănește pământul, mulțumește Soarelui pentru căldura lui și pentru lumina din casa ta și a pământului tău. Mulțumește Lunii pentru liniștea somnului tău, mulțumește stelelor care veghează asupra somnului tău. Mulțumește muntelui pentru învățăturile lui și fierului său pe care îl adună din el. Mulțumește pădurii pentru tot ce iei de acolo, mulțumește izvorului pentru apa pe care o bei, mulțumește copacului pentru lucrările pe care ți le arată. Mulțumește omului bun care îți aduce bucurie și zâmbet pe buze.”
31. „Așa cm iarba bună crește împreună cu cea rea, la fel și oamenii, dar amintiți-vă că purtarea lor rea este semănată și crescută din frică și neputință și mândria le este acoperirea. Nu le undă purtarea și nu căuta să-i stăpânești cu cuvinte și vina, căci presiunea pusă asupra rănii nu o va vindeca. Este iarba aia dăunătoare doar pentru că îți este amară pe burtă? Deci, omul este, dacă vrei să-l strângi, adu-i mai întâi gândul și sentimentul care îi plac omului bun, ca și celui rău. Unul vede roata plecând, celălalt vede aceeași roată sosind. Cine vede mai bine?”
32. „Numai înțeleptul poate vedea claritatea și liniștea minții și sufletul celui îndurerat, căci înțeleptul a fost cândva cel îndurerat și roadele amare l-au făcut să recunoască întruchiparea ființei sale. A fugit din fructele lui amare pe vârful muntelui și acolo nu a scăpat de ele, a alergat în mijlocul pădurii și fructele erau cu el, apoi s-a uitat în Sine și iată, că fructele lui amare au avut rădăcini în minte și în conștientizarea dorințelor sale.”
33. „Este o floare mai frumoasă decât cealaltă? Este un izvor mai limpede decât celălalt? Este un fir de iarbă mai înalt decât celălalt? Totul are puterea, frumusețea și isprava lui. Este în Natura lucrurilor, ca pădurea să aibă diferite tipuri de copaci, iarbă, flori și animale. Nu există nici un deget din aceeași mână ca cealaltă, dar toate sunt necesare pentru a lovi fierul. Este mărul mai înțelept decât prunul sau perul? Este mâna stângă mai bună decât cea dreaptă? Vedeți diferit ochiul stâng din dreapta? Cei de sus au rostul lor iar cei de jos au al lor. Cei mari le au pe ale lor și cei mici pe ale lor. Cei iuti le au pe ale lor, iar cei lenți le au pe ale lor. Cei care au fost, au avut rostul lor și cei care vor veni, îl vor avea pe al lor.”
34. „Neputința vine pentru rău și minciună, căci ceea ce dai este ceea ce primești, ceea ce semeni este ceea ce culegi, dar să știi că lumina sufletului tău și lumina celui de lângă tine, au aceeași vatră și rămâne fără umbră. Vezi ceea ce neluminează izvoarele minții și sufletului semenului tău. Adu-i liniștea și claritatea în mintea lui și bătrânețea ta va fi ca copacul copt, oasele și puterile tale nu se vor slăbi și te vei întoarce de unde ai venit, plin de căldura adepților tăi.”
35. „Va fi întotdeauna cineva sub tine și întotdeauna cineva deasupra ta. La cei care sunt sub tine, uită-te cu dragoste, nu cu mândrie, căci acolo sunt rădăcinile tale și la cei de deasupra ta, privește cu ochii de copil și fără teamă.”
36. „Cei puternici, slabi și nevăzuți sunt cei care formează lumea și toate acestea le veți găsi în om și toate acestea formează un întreg. Nu există nimic în afară fără a fi înăuntru. Recunoaște toate acestea, când te uiți în interiorul tău și vei găsi toată înțelepciunea zeilor, ascunsă în nevăzutul ființei tale. Zeii au recunoscut această înțelepciune înaintea omului și aceasta i-a adus mai aproape de Focul Viu și veșnic.”
37. „Amintiți-vă că bătăile inimii, curgerea sângelui prin vene, vindecarea rănilor, frumusețea ochilor și minunea formării trupului, se fac prin puterea și Respirația Focului Viu și veșnic, care este în fiecare și chipul ei se dezvăluie în Lumină. Dar nu uitați că trupul este doar un bob din micile, care se vede.”
38. „Puritatea trupului și încântarea lui prin simțuri, te pune doar puțin deasupra animalelor, căci nu este un sunet plăcut care te ridică, nici o atingere blândă, nici un gust plăcut, nici un miros plăcut și nu o bucurie a ochilor. Căci acolo unde este căldură apare frigul, unde este dulceață, apare amărăciunea, unde apare plăcutul, apare neplăcutul, unde apare mirosul, apare duhoarea și unde este râs, plânsul te pândește.”
39. „Iată calea începutului: moderație în tot ceea ce faci. Urmându-i pe cei bătrâni și pe înțelepți, in sârguință, să fii recunoscător cu ceea ce ai, ferit de minciună și de cuvinte goale, ferit de dispută și de mânie, cu purtare bună între semenii tăi. Dimineața trezește-te cu ele, ziua poartă-le în minte, noaptea ia-le în somn și astfel durerea, lipsa, amărăciunea, neputința, boala și ura celorlalți nu te vor atinge niciodată. ”
40. „Dincolo de aceste lucruri există iubire, voință, curaj, răbdare, modestie și ele îl ridică pe om cu adevărat. Acestea sunt cele care te apropie de Focul etern și, prin ele, calea ta urmează calea zeilor, dar oprirea lor te va arunca mai jos decât animalele. Numai prin ele vei primi adevărata cunoaștere și înțelepciune, adevărata putere, adevărata fericire, adevărata bogăție, lucrarea rodnică și veșnică.”
41. „Dar să știi, că acolo unde este iubirea poate apărea ura, unde este voința, poate apărea neglijența, unde este curajul poate apărea frica, unde este răbdarea, poate să apară graba și unde este modestia, poate să apară mândria. Căci toate sunt în mișcare, ceea ce este văzut și nevăzut, din ființa omului. Dar toate acestea aparțin celui care simte și peste el este cel care gândește și acesta este cel care vede mișcarea în liniște, cel care dincolo de toate aceste virtuți, se bucură de cunoaștere și pace, care întrece orice bucurie - iar concentrarea, echilibrul și claritatea sunt instrumentele lui.”
42. „Cel îndurerat vede binele și răul ca rău, este atras de unul și fuge de celălalt, dar înțeleptul vede frumosul și urâtul, simte frigul și căldura, delicatețea și asperitatea , aude ce este plăcut și neplăcut, gustă dulce și amar, simte mirosul și duhoarea și nu le judecă. El vede clar Natura lucrurilor, care sunt în toate, căci frumosul este din urât și urâtul din frumos, dulcele a fost amar la început și va fi din nou amar, plăcutul este născut din neplăcut și neplăcut din plăcut. Și toate acestea luminează sufletul celor înțelepți, pentru că cei buni și plăcuti hrănesc și luminează trupul și simțurile lui - iar cele neplăcute pentru cei neînțelepți, hrănesc mintea și înțelepciunea lui, căci el vede reînnoirea lucrurilor și semințele lui, delicii viitoare.”
43. „Calea zeilor nu este ușoară, dar nu uitați că omul poate conține în dragostea lui, mai mult decât poate conține în ura lui, căldura ridică mai mult decât poate coborî frigul, cel ce este sus vede mai mult decât cel de jos, ușor se răspândește mai mult decât neliniștitul, lumina ajunge mai mult decât poate ajunge întunericul, puterea care unește este mai mare decât puterea care separă.”
44. „Lungul și scurtul au același mijloc. Cercul mic și cel mare, globul mic și globul mare se sprijină pe același punct. Văzutul și nevăzutul ocupă același spațiu. Tot ce este mare se ascunde în mic și, aici zace un mare mister al Naturii. Mare între înțelepți este cel care înțelege.”
45. „Înțeleptul ii unește, pe cel care vede cu cel care gândește, pe cel care simte cu cel care face și neînțeleptul îi desparte. Deschide-ți bine ochii, căci cel care face, cel care simte și cel care gândește, sunt atât de asemenea, ca norii care vin și pleacă, dar Cel care vede prin ochii tăi este etern și lumina Lui este fără umbră. El este dincolo de viață și de moarte, dincolo de bine și de rău, dincolo de frumusețe și urâțenie, dincolo de curgerea timpului.”
Sfârșitul... ESTE ÎNCEPUTUL.

Sursa 1 : https://peurmelestrabunilor.wordpress.com/legile-belagine/
Sursa 2: https://arcodabara.wordpress.com (nu mai este de actualitate)

Sa ne fie cu bucurie in suflet si sa le primim cu inima deschisa. ❤🙏🥰l

Buna, voua tuturor. Intentia mea a fost ca sa nu treaca aceasta dimineata minunata a zilei de 28.02.2024, fara ca eu sa va salut si sa va las si voua un material, o inregistrare care pe mine m-a incarcat cu o energie deosebita si cu totul aparte - am identificat-o ca fiind ”TANDRETE” !
Sentimentul Tandretii este cel cu care noi oamenii suntem priviti de catre fiintele altor rase din univers, aflate in afara planetei Pamant.
Ii multumesc, Vietii, le multumesc lor si va multumesc voua pentru ca iata, acum avem ocazia sa experimentam acest fel de sentiment si putem simti aceasta cu totul alta Realitate, desigur atunci cand ne situam pe frecventele de vibratie mai inalte, apropiate cu ale lor.
Zi binecuvantata tuturor.

Marc Auburn autorul cartii 0,001% Experienta realitatii, calatorii astrale Gasiti cartea lui Marc Auburn aici: https://solisis.org/ro/carti/Marc Auburn și-a amintit spontan de încarnările sale trecute și a avut experiențe în afara c...