Biserica Aroneanu

"Doamne, nu ştiu ce să cer de la Tine. Tu Unul ştii de ce am nevoie, Tu mă iubeşti pe mine mai mult decât pot să Te iubesc eu pe Tine. Părinte, dă robului Tău cele ce singur nu ştie a le cere. Nu îndrăznesc să cer nici cruce, nici mângâiere: numai stau înaintea Ta. Inima mea e deschisă Ţie; Tu vezi trebuinţele mele pe care nu le ştiu eu. Vezi şi fă după mila Ta. Loveşte-mă şi mă tămăduieşte, doboară-mă şi mă ridică. Mă cutremur şi tac cu evlavie înaintea voinţei Tale sfinte şi a căilor Tale celor nepătrunse pentru mine. Mă aduc Ţie jertfă, nu am altă dorinţă decât numai să fac voia Ta; învaţă-mă să mă rog, singur roagă-Te în mine!"
Rugăciunea de fiecare zi a sfântului Ierarh Filaret al Moscovei

,,Într-o seară un preot a mers la Biserica din parohia sa , deoarece uitase ceva acolo, pe care neapărat trebuia să-l ia.
Probabil că își uitase telefonul...
A descuiat ușa și a intrat..
Era întuneric.
Prin sfintele Uși - căci uitase să tragă dvera (perdeaua de la ușile împărătești )- a văzut un Înger strălucitor cu o sabie de foc în mână, stând lângă Sfânta Masă...
Preotul s-a înfricoșat atât de mult, încât a făcut cale întoarsă apoi a luat-o la fugă.
Când a ajuns în pridvor a auzit un glas spunându-i:
Stai !
El s-a oprit înțepenit de frică.

- Nu te teme, i-a spus un glas dulce. Sunt Îngerul păzitor al Bisericii. Când Masa unei Biserici se sfințește și devine Sfântă, Domnul Atotțiitorul, Împăratul împaraților, și Domnul domnilor, pune lângă Sfânta Masă un Înger păzitor neadormit.

Câtă vreme Îngerul spunea acestea preotului, el stătea nemișcat în pridvor, ascultând înfricoșat cu spatele la Sfântul Altar.
Apoi Îngerul a continuat.

-Întoarce-te și vino, te rog, să tragi dvera de la Sfintele Uși, pe care ai uitat-o deschisă.

Îngerul i-a spus preotului ,,te rog".
Câți dintre noi spunem semenilor noștri ,,te rog".
Câți ?🤔

Atunci preotul s-a întors, pentru că îi dispăruse frica, și înlăuntrul lui se instalase pacea, dar nu l-a mai văzut pe Înger.
Înainta cu atenție, însă acum fără frică, ci cu evlavie. A apucat încet perdeaua de la Sfintele Uși, și a tras-o până s-a închis.

Înlăuntrul său a început să se întrebe:
Nu cumva a fost o închipuire de a mea?
Nu cumva am visat?
Nu cumva am avut halucinații?
Și drept răspuns a auzit glasurile a mii de Îngeri care cântau: ,,Axion estin (Cuvine-se cu adevărat)".
La auzul acestei dulci psalmodii îngerești, preotul nu a mai putut rezista, ci a căzut jos leșinat. După ce și-a revenit, a mers acasă și nu a spus nimănui nimic.

După 15 ani, cu puțin înainte de a muri, preotul a povestit ceea ce i se întamplase atunci.

Astfel, în fiecare Biserică, lângă Sfânta Masă este un Înger, pe care noi nu-l vedem, însă El ne urmărește în tăcere.
Așa să știți.