Atlas Geografic

Păsările pot imita foarte bine vorbirea umană și, în funcție de specie, performanțele diferă.

Descoperirea vine la capătul unor cercetări care au durat zeci de ani.

În 1916, un prizonier de război britanic s-a întors de bunăvoie într-un lagăr german, după ce primise permisiunea de a-și vizita mama aflată pe moarte. Deși pare de neimaginat, el și-a respectat cuvântul de onoare dat ofițerilor germani.

Numele lui era Robert Campbell, căpitan în armata britanică și prizonier într-un lagăr de la Magdeburg, în Germania.

La un moment dat, prin intermediul Crucii Roșii, a aflat că mama sa era în stare gravă și avea foarte puțin timp de trăit. Dorind să-și ia rămas-bun de la ea, Campbell i-a adresat o cerere neobișnuită comandantului lagărului: să i se permită să plece temporar în Marea Britanie. În schimb, a promis că se va întoarce de bunăvoie după înmormântare.

Spre surprinderea tuturor, cererea i-a fost aprobată. Traversând Elveția neutră, cu sprijinul Crucii Roșii, a ajuns în Anglia la timp pentru a petrece ultimele clipe alături de mama sa.

După decesul acesteia, familia și prietenii l-au îndemnat să rămână acasă. Era război, iar puțini s-ar fi așteptat ca un fost prizonier să se întoarcă voluntar în captivitate. Pentru Campbell însă, promisiunea făcută avea aceeași valoare ca înainte.

A pornit din nou spre Germania și s-a prezentat singur la porțile lagărului din Magdeburg.

Relatările vremii spun că, atunci când l-a văzut revenind, comandantul german i-a strâns mâna și i-a spus: „Știam că vă veți întoarce.”

Robert Campbell a rămas prizonier până aproape de sfârșitul războiului și, ulterior, a participat chiar la o tentativă de evadare alături de alți ofițeri britanici. A fost eliberat după încheierea conflictului, în 1918.

Povestea sa a rămas una dintre cele mai neobișnuite exemple de onoare și respect față de cuvântul dat, chiar și în mijlocul unui război.